Despre 2012, cu drag

Anul ce s-a încheiat nu a fost nicidecum un an ușor. Nici pentru mine, nici pentru mulți dintre oamenii de lângă mine. Cu toate acestea, la începutul lui făcusem promisiunea de a căuta lucruri frumoase în jurul meu. Luând la rând paginile anului trecut, știu că nu am reușit să fac asta 100%, pentru că – dincolo de orice – blogul acesta rămâne un loc în care scriu despre mine. Și ca orice om, mai am și căderi, și expulzarea lor pe hârtie și către ceilalți are rol de cură sufletească. A fost un an al schimbărilor din mine, unele pe care le-am acceptat cu seninătate, altele pe care încă le așez cuminte pe rafturi. Dar și al multor momente de care m-am bucurat.

Probabil realizarea personală a anului a fost faptul că mi-am luat carnetul și o buburuză de mașină pe care o conduc cu mare drag. Plus faptul că spatele meu e ceva mai drept decât în aceeași perioadă a anului trecut. Ca realizare de blog intră faptul că am scris ceva mai mult decât în 2011. 100 de postări atunci, 162 în 2012. Mi-a urat cineva 365 de postări anul acesta. Nu cred că vor fi atâtea, dar 200 tot sper să fie 🙂 Bineînțeles, oameni pe care i-am cunoscut și conjuncturile frumoase în care s-a întâmplat asta sunt parte majoră în plusurile anului trecut :). Povestea pe larg, mai jos – cu liniuțe.

Si după ce am văzut câte lucruri s-au strâns, pot spune că nu a fost un an ușor, dar a fost și un an cu mult Frumos în el.

Am citit (și am și scris despre  – se pare că nu m-am ținut conștiincios de recenzii).

  • Atunci când simți nevoia de refugiu, poți căuta oricând Vila Amalia.
  • O călătorie spre necunoscut, care te aduce fața în fața cu familie, în Livada de Mango.
  • La recomandarea Siamezei, trilogia The Hunger Games. Una din cărțile care mi-au mers la suflet.
  • La capitolul cărți care îți deschid ochii, anul acesta a fost câștigat detașat de Fără Ideal – palma pe care ți-o poate da conștientizarea faptului că rațiunea și dorința de a despica orice eveniment în multiple fire sunt cale sigură de distrugere a omului din tine.

Am ascultat cu drag în concert.

  • Primul pe listă a fost domnul Nicu Alifantis, singur pe scena de la Excelsior, care a reușit să mă treacă prin atâtea stări într-un timp care mi s-a părut atât de scurt.
  • Au urmat incursiunile într-un trecut afectiv cu loc aparte, alături de Poesis.
  • Și trei ani de Luni Pătrate.
  • Prima descoperire frumoasă a anului a venit în mai, o dată cu primul live byron. Ca să compensez lipsa de până atunci, am mai mers la încă 5 între timp 🙂
  • Am ajuns chiar și la un concert Lala Band, de dragul lui frate-miu.
  • Decembrie a venit cu o a două descoperire frumoasă, pe numele ei Luiza Zan. De re-ascultat musai în 2013.

M-am bucurat de oameni frumoși și momente aparte. 

  • Ca atunci când în februarie ne trezeam sub zăpezi și soluția stătea în lopeți.
  • Tot în aceeași lună, am început să mă joc cu hârtia și au ieșit zeci de mărțișoare colorate.
  • Nu am plecat nici anul acesta de 1 mai, m-am bucurat de încă o aniversare a celei mai frumoase bunici din lume. A mea, bineînțeles. Una dintre întâlnirile preferate de anul trecut, a fost cea pusă de la cale de Green Revolution la Roaba de Cultură. Unul din locurile de care m-am atașat instantaneu și pe care l-am tot vizitat apoi.
  • Iar la capitolul momente aparte intră decizia de mă tunde scurt. Gura lumii spune că a fost o decizie bună 🙂
  • #tfb2. O poveste care a conținut puțin din tot: călătorie, descoperiri, oameni, povești spuse la gura sobei, imagini (sur)prinse în joacă seriosă de acolo.
  • o nuntă specială a unor oameni de la care am învățat multe
  • 13 pentru frate-miu. Fără superstiții.
  • Ziua de Mâine – festivalul de folk de la Alba. Unul dintre momentele mele favorite de toamnă, pentru cel de-al doilea an consecutiv.
  • Portert cu familie cu mine și mama. O imagine cât 1000 de motive.
  • Cadouri în cutii de pantofi. Mi-am mobilizat colegii și am strâns vreo 15 cutii. Dovadă că nu scriu la pereți 🙂

Și nu puteau să lipsească plimbările.

Primele iubiri nu se uită, iar în cazul meu înotul e una dintre ele.

Din când în când, am bătut câmpii cu grație și voi mi-ați dat crezare, ba chiar m-ați încurajat.

Cam asta a fost. Aștept cu interes ce o să fie 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s