Bucătăria în vacanță

Nu m-a interesat viața din spatele ecranului de laptop în ultimele zile. Și dacă m-ar fi interesat, nu aș fi avut timp de ea. M-am bucurat pe îndelete de momentele de liniște, mai puține decât așteptam, dar cu atât mai mult prețuite. Povestim cu liniuțe, pentru că mă așteptă colțul de liniște 🙂

– am fost cu frate-miu la Viața lui Pi. Mi-a plăcut. Mult. Și frate-miu – care mârâia insistent că el vrea să revadă The Hobbit (pe care îl văzuse cu două zile înainte) – a plecat de la film încântat. Pentru un copil care nu se emoționează prea ușor, faptul că a rămas impresionat de momentul despărțirii dintre tigru și om spune multe. Mi-a plăcut cum e filmat, marea inundată de meduze, lecția extrem de importantă pe care am primit-o ( I suppose in the end, the whole of life becomes an act of letting go, but what always hurts the most is not taking a moment to say goodbye). Dacă mergeți să-l vedeți, plecați fără prejudecăți. E și multă poveste religioasă, într-o abordare pe alocuri superficiale.

– m-am revăzut cu câțiva din colegii de liceu, la un vin fiert și o poveste. Ca în fiecare an, Laura reușește să adune câțiva dintre noi, într-un loc care e deja tradiție. Oameni pe care nu i-am mai văzut de mult de tot, povești despre joburi, despre colegii pe care nu i-am mai văzut de mult dar cu care cel puțin unul dintre oamenii de la masă păstrase legătura, un fel de atmosferă propice pentru aproape Ajun de Crăciun. Ca atunci când te vezi cu membrii ai familiei pe care îi vezi rar, dar despre care vei avea întotdeauna siguranța că rămân aproape. Am crescut cumva toți, fără a crește însă destul pentru a uita să ne bucurăm de lucruri mici și amintiri comune.

– am terminat de citit Parabolele lui Pleșu, trebuie să mai stau însă puțin să mi se așeze degetele la scris despre.

– am sărbătorit proaspăt născutul și primul album al lui Make. Albumul despre care știu cam de când îl știu și pe autor. Adică de mult 🙂 Să Hoinărim fericiți prin Piața Matache, până la așteptata lansare, zic!

– mi-am dezvoltat un ritual al ruperii de lume la ceas de seară. E nevoie de ceva băutură caldă și aromată, vreo două-trei bomboane de ciocolată bună sau de cozonac aromat, o lampă cu lumină caldă și o carte care să-ți fure realitatea.

E un alt-fel de vacanță. Bilanțul de final de an vine la începutul anului viitor. Nu am încă planuri de împărtășit în scris. Să fiți așa cum vă doriți zilele astea și mereu!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s