Concluzii din tacere

Nu trebuie sa ma cunosti foarte bine ca sa ma percepi drept om al cuvintelor. Scrise, spuse, aruncate in vant. Poate e un fel de boala a celor nascute sub semnul numelui Oana. Sau doar un insemn bun, un fel de talant primit din dar de la o Divinitate ce doreste sa il impartim mai departe. Cert e ca imi place sa vorbesc aproape la fel de mult cum imi place sa scriu.

Zilele astea am fost (obligat-fortata de o laringita care s-a instalat confortabil pe corzile mele vocale) adusa in situatia de a lucra numai in cuvinte scrise. Colegul si prietenul Make v-ar putea povesti despre cum e sa ai taceri din astea periodice, caci numai el stie cum e sa organizezi o sedinta cu ForeverFolk in care, dupa ce ca e minoritate masculina, singura voce pe care o avea era cea data de tastele laptop-ului cu care comunica. Unde mai pui ca dumnealui mai si canta.

Eu recunosc ca am fost pentru prima data pusa in situatia de a tacea. Nu ca as fi avut prea multa voce dar…Ideea e ca am invatat ceva zilele astea, si spun ca frumos sa dau mai departe :

         de exemplu, cum ca atunci cand este extrem de ragusit, mai bine taci decat sa vorbesti in soapta. Vorbitul in soapta e un stres major pentru corzile tale vocale si exista riscul sa le dai peste cap. Si o fi faina vocea lui Janis Joplin, dar poate nu vrei sa ai parte de ea in fiecare zi. Nu stiu cat e de adevarat sau dar a folosit-o doctorita mea ca sa se asigure ca tac macar doua zile, dar a functionat.

         reflexele legate de vorbire sunt greu de controlat. E nasol cand cineva iti cere un sfat, sau are nevoie de un raspuns urgent la job si tu nu poti sa i-l oferi. Si pur si simplu te trezesti ca vrei sa vorbesti si nu poti. Eventual, incepi sa dai din maini haotic, sa tastezi la mailuri de ti se face acru sau sa arunci cu biletele in colegi.

         avantajul net e ca atunci cand cuvintele rostite se transforma in cuvinte scrise, impulsivitatea lor se diminueaza considerabil. La fel si sansele de a evita un conflict inutil, dar a rani pe cineva fara rost si de a spune vreo prostie pe care sa o regreti mai tarziu. Uneori, ma gandesc ca ar fi bine ca in unele situatii sa taci, sa procesezi, sa scrii raspunsul. S-ar putea sa fie mai bine pentru ambele parti implicate.

         am scris de mana mai mult decat in ultimul an la un loc. a fost distractiv pe alocuri pentru mine si stresant pentru altii. De doua ori distractiv pentru mine

 Incep sa-mi revin. Azi am urme de voce, chiar daca pe volum dat minim, dar cel putin nu mai simt fiecare cuvant ca o rana. In rest, in mintea mea se invart zeci de povesti, pe masura zecilor de minute de tacere care m-au inconjurat. Intr-un fel ciudat, tacerea asta fortata a fost un fel de joc cu tacerea din mine. Aia buna, cu iz de liniste calda si culoare auriu-argintie, miros de brad si scortisoara si gust de negresa proapat coapta. Tacerea din mine de care nu ma mai tem, caci e semn al povestilor ce se vor scrie in viitor. 

Stiu ca e vreme de colinde, eu m-am trezit azi cu fragmente din muzica de mai jos in cap. Mi-a trebuit juma de zi sa-mi amintesc un vers cap-coada si inca vreo ora sa o gasesc prin meandrele internetului. Piesa de taceri cu sens.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Concluzii din tacere&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s