O imagine cât o mie de motive

Rare sunt imaginile care atât de dragi că-mi vine să le mi le printez pe suflet, mai degrabă decât pe hârtie colorată. E singura imagine pe care o am cu tataie. Mai sunt câteva cu mamaie. O fotografie veche-veche cu frate-miu lângă mine, și eu cu tichie de absolvent de facultate. Pe vreme aia (încă) mai era mai puțin înalt decât mine. O imagine cu Raluca de la Cetatea Cisnădioara, în weekend-ul când prietenia dintre noi începea să se contureze. Încă una cu toată echipa ForeverFolk, pentru că suntem noi. Cam pe aici se termina lista până mai acum două zile, când a luat nașterea imaginea de mai jos.

Mi-e dragă acestă fotografie dintre vreo câteva motive bune. Unul ar fi că e prima noastră imagine împreună, exceptând o fotografie mișcată de când am absolvit facultatea. Celălalt ar fi că e făcută atunci când trebuie. Când nu mă mai cert cu mama că vreau să plec pe știu eu unde în loc să fac teme și când stăm la povești la miez de noapte despre trecut și prezent cu o sinceritate uneori dezarmantă. Cândva, voi scrie poveștile noastre, așa cum le-am văzut prin ochii ei. Cei din care au curs mai multe lacrimi decât aș fi crezut, căci avem tendința să credem uneori că oamenii puternici de lângă noi nu cad nici măcar o secundă. Cert e că acum îmi e de ajuns că am înțeles unele decizii, unele momente, unele afirmații ce stăteau uneori suspendate între noi ca un fir de tensiune ce abia aștepta să scoată scântei.

Nu, nu am o relație perfectă cu mama, pentru că încă nu s-a inventat relația perfectă între un copil și cea care i-a dat născare. Dar la mama acasă mă simt în continuare cea mai răsfățată și protejată de nebuniile unei lumi de ai cărei pereți mă lovesc cu o frenezie tipică pentru un berbec. Și îmi regăsesc în mine atâtea lecții pe care mi le-a dat că azi nu mai evit să spun că semăn cu ea. Îmi trag zâmbetul și lacrimile dintr-un neam de femei puternice, care au căutat mereu o cale spre mai bine. Femei care iubesc frumosul și culoarea (v-am spus vreodată că mamaie refuză cu îndârjire să poarte negru/maro închis/gri, pentru că nu-i plac?) și care cred în Iubire și în Aproapele de lângă tine.

Abia aștept să ajung să-mi iau printul și să-l înrămez. Un altul va merge la bunicii mei, să se bucure de fetele lor. Așa, senine și aproape cum îmi doresc să ne găsim în fiecare zi.

oana duma2

Imaginea e surprinsă  de Foto Union în cadrul campaniei Portret de Familie, care se mai desfășoară până pe 12 decembrie la Cafeneaua Tete-a-tete din Herăstrău, între orele 18-22.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s