Moment muzical. Aniversar.

Dintre cele 1000 de chipuri azi mi l-am luat la pachet pe cel puțin încruntat și puțin mai mult obosit. Costumat adecvat, cât să nu fiu recunoscută din prima. Și a trecut timpul. Minute înșirate în care se perindau în fața mea iepuri, balerine, morți costumate în oameni, nebuni frumoși prinși la un loc de un eveniment comun. A trecut încet, și oboseala părea a mi se prinde de oase cu dinți colțoși, căci așteptările pline de drag nu sunt numai frumoase, așa cum ai putea crede din poveștile cu prinți și prințese.

Apoi am văzut o pălărie mare și neagră (s-a dovedit a fi 6fingers, atât de bine costumat că nu l-am recunoscut, cu toate că am trecut de câteva ori pe lângă el înainte să înceapă concertul) . Și urmele unui costum roz (Dan s-a gândit să încerce culoarea preferată, pentru o schimbare). O bucată de kilt (aș bănui că era Costin). Cam cât puteam să văd din înălțimile unui metru și-un stilou printre oameni care brusc umpluseră încăperea în care mă aflam, cu oricare dintre chipurile pe care le doriți la îndemână.

Au fost undeva spre două ore de energie pură care mi s-au strecurat în oase firesc. Mi-am rememorat amintiri legate de cel puțin jumătate din piesele auzite. Și mi-am adus aminte cu drag că prima piesă ascultată era la un mp3 ce nu-mi aparținea, plimbându-mă într-un parc departe de București. Crossroads sau On the road. Știu că mi se potrivea, aproape ca un pantof de la raionul de copii. Adică numai bine. Purtam atunci aceeași fustă ca și acum. Mi-au trebuit 4 ani să ajung la primul lor concert live. Primul văzut de mine, nu susținut de ei 🙂

Azi au aniversat 6 ani. Cu nebunie de costume, cu aceeași energie care m-a făcut să-i îndrăgesc definitiv și iremediabil acum mai puțin de un an. Am cântat cât să mai am doar vagi urme de voce mâine. Și brusc, dintre cele 1000 de chipuri, azi mi l-am luat la pachet pe cel care se bine în pielea lui, și care cânta la infinit tonight I’m gonna have myself a real good time.

L-am cântat La mulți ani celor de la Byron azi. Ceea ce le și doresc!

Vom reveni cu detalii în curând. Și ca să vezi, postul cu numărul 700 de prin acestă bucătărie e acesta. Fără nicio legătură, doar că 7  e o cifră care îmi place, și mă bucur că încep seria acesta cu starea-de-bine pe care o am acum 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s