Jurnalul ei (6)

(un fel de a se povesti al unei oarecare ea…din când în când, al meu)

Aștept. Ceva, pe cineva, pe mine. Aproape că nu m-ar mira să-mi sune cineva la ușă și să răspund, înainte de mă uita pe vizor, doar pentru a îmi minți așteptarea. Dacă mă pui să mă gândesc la un om frumos acum, îmi răsare în minte zâmbetul unui băiat pe care l-am văzut o singură dată. Chiar dacă nici acum nu știu dacă îmi zâmbea mie sau unei iluzii.

E aproape iarnă și parcă e timp de un pic de nebunie complicată. Cu sau fără cuvinte.

Îmi sunt degetele reci, de om prin care speranțele curg nefiresc spre un pământ prea arid pentru a se sătura cu lacrimi ce care curg rar și degeaba. Mi-am luat inima în dinți și am trimis acel semn pe care mi-l doream a schimbare, i-am trimis un mesaj zburător băiatului cu zâmbet frumos. De atunci, timpul trece invers, fără drept de replică. Privirea se mișcă mecanic, iar mâinile se agață cu semn de disperare de cana de ceai fierbinte, cu gust de iarnă și plăcere vinovată. Uneori, am impresia că e doar foarte târziu. Azi, am impresia că mi-e doar dor să am fluturi în stomac. Nu de emoție, ci de îndrăgosteală.

Și mă bântuie melodia asta de vreo trei zile încoace.

Have you ever fed a lover with just your hands?
Closed your eyes and trusted, just trusted?
Have you ever thrown a fist full of glitter in the air?
Have you ever looked fear in the face and said, „I just don’t care”?

It’s only half past the point of no return
The tip of the iceberg
The sun before the burn
The thunder before the lightning
The breath before the phrase
Have you ever felt this way?

Have you ever hated yourself for staring at the phone?
You’re whole life waiting on the ring to prove you’re not alone
Have you ever been touched so gently you had to cry?
Have you ever invited a stranger to come inside?

It’s only half past the point of oblivion
The hourglass on the table
The walk before the run
The breath before the kiss
And the fear before the flames
Have you ever felt this way?

La La La La La La La La

There you are, sitting in the garden
Clutching my coffee,
Calling me sugar
You called me sugar

Have you ever wished for an endless night?
Lassoed the moon and the stars and pulled that rope tight?
Have you ever held your breath and asked yourself will it ever get better than tonight?
Tonight

Anunțuri

Un gând despre &8222;Jurnalul ei (6)&8221;

  1. Gandurile sincere sunt intotdeauna ridicole pentru o a doua persoana. Asta a facut dragostea, sau iubirea, a largit un pic cercul, fiindca sinceritatea iubirii nu este ridicola decat pentru o a treia persoana. Mircea Eliade a zis, si are dreptate. Oamenii doresc sa fie sinceri, si sa nu fie considerati ridicoli, de aceea cauta dragostea in altul. Ei nici nu stiu ca Dumnezeu ii iubeste numai ridicoli, pentru ca numai in ridicol iti deschizi inima, iar El vrea sa intre in inima noastra si sa nu mai plece de acolo. De fapt, omul il cauta toata viata pe Dumnezeu, prin diferite cai si diferite persoane. La final, tot la El ajung, pentu ca iubirea noastra este chiar…El. „Cine este Dumnezeu? La care Sfântul Grigorie de Nyssa spune, abia auzit: „Tu, iubirea sufletului meu…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s