compromisul ca optiune la fericire

scriu de pe o tableta care nu imi apartine si pe care nu sunt capabila sa gasesc diactriticele. nu prea sunt capabila de nimic azi, motiv pentru care la ora asta stau cu ochii pe jumatate scosi (jumatatea cealalta sunt rosii) in fata unor ecrane pe care caracterele se plimba perfid. nu conteaza prea tare, au fost si zile mai proaste. ma hranesc inca cu energie buna de alba.

revenind. aseara am stat la un pahar de povesti cu cineva. despre lucruri pe care ti-e drag sa le faci, pentru care lupti, pentru care renunti la altele. profesional vorbind. am concluzionat – nu stiu inca daca trist sau pur si simplu realist – ca uneori, atunci cand ajungi sa faci ACEL lucru la care ai visat, inevitabil ajungi la un anumit tip de compromis. ca a face ceea ce-ti place 100% nu echivaleaza, aproape niciodata, cu a nu lasa deoparte din perfectionism, orgoliu, sau ideea-de-arta-inalta. si daca pentru a ajunge sa faci acel lucru ti-ai tocit niste ani si niste nervi pentru a gasi o sursa de finantare, pentru ca ti-a fost teama sau pentru ca pur-si-simplu nu ai stiut ce vrei sa faci cu viata ta inainte de 28,3 ani, privesti compromisul ca facand parte din context. il faci, dar macar il faci pentru ceea ce ti-ai dorit mereu.

atentie. nu ma refer la compromisuri etic-morale, sau care presupun fraude intelectual-materiale. ci doar la acele lucruri la care esti dispus sa renunti, de dragul unui tot multumitor.

si-acum ma-ntreb, in timp ce rontai dintr-o punga de covrigi cu sare ce-mi tine loc de pranzo-cina, daca uneori nu ii privim cu ochi prea gravi pe cei care aleg sa faca aceste compromisuri de dragul fericirii lor si a unui vis implinit, in loc sa ne privim la cele pe care le facem zilnic, de dragul unei linisti false in care ne scaldam plafonarile. sau e doar putina invidie la mijloc?

zic si eu asa…

Anunțuri

Un gând despre &8222;compromisul ca optiune la fericire&8221;

  1. Nici un compromis nu aduce fericire. Nu are cum. Fericirea nu ne e data de nimic. Ea exista cu sau fara compromisuri. Nu exista fericire in indeplinirea unei dorinte, indiferent de ce natura ar fi ea. Fericirea este chiar in neindeplinirea unei dorinte, totul e sa intelegi cat de mult bine iti aduce acea asa-zisa neindeplinire. 🙂 Zic si eu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s