După Ziua de Mâine (II)

E târziu în noapte acum. După ce am zăcut câteva ore bune, mi-am schimbat fața de blog și am băut vreo doi litri de ceai mi se perindă în minte obsesiv-repetitiv o anume piesă de-a lui Andrieș. Și nu cea despre cea mai frumoasă zi. Am o stare de confort sufletesc în care mă tot scald de vreo lună încoace, și care se hrănește din oameni buni, muzică faină și povești cu sens. Lucruri de care am avut parte din plin în zilele petrecute la Alba Iulia.

Aș putea să vă scriu vreo săptămână zilnic câte ceva despre Folk Alba. Și apoi să revin periodic cu o amintire. Acesta e unul din motivele pentru care îi spuneam lui Maka ca e un eveniment aparte. Între timp, a avut grijă de-alde Matache să povestească despre ceea ce înseamnă un festival folk de succes. Și dacă luăm în considerare că o face din perspectiva omului care și cântă, e și redactor-șef la ForeverFolk, a fost în juriu la câteva festivaluri, eu cred că ceea ce s-a spus e pertinent și adevărat. Părerea mea e că principiile se pot aplica (cu adaptările de rigoare, evident) la orice festival ce-și dorește să crească.

Revenind la discuția pe care am purtat-o prietenește, în fața unui foc aproape ca de tabără și a unui pahar de vin fiert, rămân la ideea mea fixă ce nu are legătură neapărat directă cu festivalul, anume că farmecul unui eveniment e dat de oamenii implicați în el. Sau de cei cu care ajungi să împarți câteva cuvinte, o cameră de hotel sau un ceai de mere aromat.

La Alba m-am simțit ca acasă anul trecut, atunci când Pompilia ne-a tratat cu atâta drag. Anul acesta nu a făcut o diferență, poate doar prin faptul că am simțit că revin într-o casă. Motiv pentru care, la plecare, am promis să vin mai des anul ce vine. Și cum anul ce aproape se încheie a fost prilej de Festival de Jazz, Festival al Cetăților Dacice, Festival de Teatru și, evident, Festival de Folk (asta ca să vedeți doar câteva din evenimentele puse la cale de cei de la Consiliul Județean Alba), nu pot spera decât că anul viitor să ajung în zonă cam pe cât de des aș putea.

Dacă tot vorbim despre oameni, ca și anul trecut, am avut parte de întâlniri sau re-întâlniri cu bloggeri prezenți. Am plecat cu Auraș la drum, drum ce trebuia să țină șase ore. Cred că ar trebui să ne considerăm fericiți că am întârziat doar o oră și vreo cinci minute, nu? Timp în care am văzut mai multe filme decât am văzut eu în ultimele trei luni 🙂 Ceea ce nu e un lucru rău, de loc. Dacă anul trecut am cunoscut-o pe Nebuloasa la Alba (pe care m-am bucurat tare să o revăd acum, chiar dacă destul de pe fugă), anul ăsta am cunoscut o altă reprezentantă a zonei, Cristina. Pe care o citeam de ceva vreme, tot via Nebuloasa. Cum ambele sunt responsabile de workshop-urile PR Beta, și cum acestea vin în București, sperăm să continuăm să povestim la o cafea pe aici.

S-a povestit mult. De la păreri legate de concurs și de modul în care fiecare analizează din perspectiva spectatorului (Chinezu a făcut chiar live blogging atunci și se pare că părerea juriului a coincis cu părerea lui în ceea ce privește marele premiu), la modul de prezentare al artiștilor, posibilitatea de a trăi din muzică și modalități de promovare. Am văzut oameni iubitori de folk re-descoperind plăcerea muzicii, sau bucurându-se de premiera unui concert susținut de un artist iubit. Dar și oameni care doresc să afle mai multe și care au descoperit muzici frumoase. În afară de cei menționați până aici, am băut o cafea / am împărțit o poveste în zilele ce au trecut și cu: Anne Marie, Feri Teglas, Răzvan Baciu, Augustin Radu.

Oameni de muzică. Alina. Cu ai ei Teddy și Adi la pachet (dacă pe badge-uri scria așa, pot și eu, da? 🙂 ). Am savurat concertul ei pentru ca mi-a fost altfel, decât cele clasice din București. Nici nu o mai auzisem de ceva vreme, recunosc. A fost emoție multă de tot, ca într-o poveste. Andrieș m-a purtat cu gândul la Plopi și la diminețile târzii când scriam pe blog de la 1111 m altitudine. Am închis ochii pe parcursul concertului lui și am zburat într-o lume a mea, una în care visele nu se termină o dată cu sunetul alarmei de ceas și muzica trece dincolo de o simplă audiție ci devine stare de suflet. Bertzi m-a purtat cu gândul spre decembrie, spre cald și spre miros de mere coapte. Din când în când, mi-a adus aminte de povești de amor care se împărțeau între plecări la munte și câtece de chitară, la foc de tabără.

Concluzie paralelă: Anul trecut am plecat la Alba cu o stare de gri și plafonare, și m-am întors cu gândul că lucrurile frumoase trebuie spuse, că uneori detașarea e bună  și că există oameni faini cu care poți relaționa legați fiind doar de ceva cuvinte comune. Anul acesta am plecat nerăbdătoare, cu dragul de a descoperi și de a mă bucura de fiecare moment, și m-am întors cu aceleași gânduri de anul trecut. Anul trecut, Ziua de Mâine mi-a  readus capacitatea de a te bucura așa de un recital. Anul acesta am descoperit că nu a fost o iluzie de moment. Anul trecut singurul regret pe care l-am avut a fost că nu am vizitat cetatea. Anul acesta, chiar dacă pe ceață și cu mâinile înghețate am făcut și asta.

Să ne revedem la anul sănătoși!

Organizatori: CJ Alba si Cultur’Art

Parteneri în organizare: Casa de Cultura a Sindicatelor Alba IuliaCasa de Cultura a Studentilor Alba IuliaAsociatia RYMAMuzeul National al Unirii Alba IuliaArt Café Downtown

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s