După Ziua de Mâine (I)

Ne-am întors de la Alba Iulia. Nu am scris nimic în ultimele trei zile, ceea ce nu înseamnă cu nu am ce să vă povestesc. Mi-am permis timp să mă plimb, să mă bucur de oameni, să stau la povești, să învăț, să mă îmbăt cu piese dragi. M-am reîntâlnit cu mine și cu alții. Ca și anul trecut, Folk Alba a fost terapie, dincolo de festival. A fost despre valoare, despre oameni și despre pasiuni. Ale celor de pe scenă, ale organizatorilor, ale concurenților, ale bloggerilor prezenți. Despre prietenii care se construiesc în jurul unui șemineu, și discuții despre lume-viață-iubire-poezie-muzică-și altele la un pahar cu vin.

Am plecat la Folk Alba cu o stare de nerăbdare teribilă, pusă la încercare și de orele bune petrecute în tren. M-am întors cu starea-de-bine pe care ți-o dă orice așteptare împlinită. A fost frumos, chiar dacă a fost și o ceață teribilă (de nu vedeai la mai mult de maxim doi metri în față), și frig. Cumva-undeva, din toate lucrurile întâmplate acolo, s-a strâns destulă căldură cât să ne facă să zâmbim. Mult și sincer.

Vă mai scriu, momentan spatele meu are nevoie să zacă. Poveștile personale le veți găsi aici. Recenzii de la serile festivalului, pe ForeverFolk. Până una-alta, una dintre piesele câștigătorului marelui premiu de la Alba Iulia – Cosmin Vaman. Via Feri Teglaș.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s