Verde viu

Când m-am mutat în casa de împrumut căreia cu atât drag îi spun casă de aproape doi ani deja, mi-am aranjat pe rafturi bucăți din viața strânsă până atunci. Mi-am redefinit singurătatea cu obiecte care mă făceau să zâmbesc, imagini ale unei eu în care se regăseau din plin cochilii firave de timp pierdut sau câștigat. M-am ferit să-mi achiziționez plante de apartament, pentru talentul meu în a le ucide sistematic și nemilos și-a spus cuvântul asupra unora de-a lungul timpului.

Bambușii au fost o întâmplare. Achiziționați din IKEA, mai mult pentru că se potriveau cu vazele roșii de sticlă care se potriveau cu blatul de marmură negru. Ultimul însemn al unui spațiu fără sens inițial. Din trei i-am tăiat și am făcut vreo șapte bucăți. Credeam că nu  vor rezista mai mult de o lună, într-un timp în care avem impresia că nici măcar eu pe lângă mine nu aș rezita atât. Nu știu cum se face, dar verdele lor continuă să-mi bucure diminețile. Uneori, stau de vorbă cu ei. Eu mă plâng de lume, ei de zgomotul constant din șantierul de peste drum, de praf, de faptul că nu am grijă mereu de ei. Din când în când, un colț de frunză li se îngălbenește și atunci știu că iar nu am stat destul de acasă.

Acum, în aproape iarnă, îmi sunt leac de hibernare și plafonare. Semn clar că undeva, în mine, există urmă de verde și viu și primăvară fără anotimp prestabilit.

Urmează să-mi cumpăr un ficus și să plantez trei lalele.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Verde viu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s