Cu drag, despre bagaje

Titlul postului de față e în contradicție gravă cu cel de acum ceva vreme, legat de teroarea bagajelor. Ceea ce e doar parțial adevărat, cealaltă parte fiind ascunsă între hainele groase ce se află pe pat și așteaptă să se așeze în rucsac. Cel puțin de data asta sunt gata cu ele puțin mai devreme de miezul nopții, ceea ce se poate numi clar un progres 🙂 Că am încercat de ieri să le pun în rucsac doar pentru a ajunge la concluzia că un polar și un pulovăr mai gros ocupă jumătate din el, așa că acum am rucsac în care aș putea să-mi pun tot șifonierul e altă poveste (mulțumesc, Bibi, apropo. Și Elenush, că tot suntem la momentul Oscar 🙂 ).

Dar, dincolo de asta, bagajele de tabără sunt strâns legate de amintirile de prima tabără. Sau primele tabere. Când primeam lista cu echipamente necesare de la instructorul de explo și ne chinuiam să punem în cât mai puține lucruri listele ce atunci păreau interminabile. Că atunci când pleci cu cortul o săptămână trebuie să ai de la haine subțiri și groase la căni/frontale/furculo-linguri și alte diverse după tine. Mereu aveam tendința de a uita ceva acasă, așa că am sentimentul că în aceeași perioadă mi s-a dezvoltat mania listelor cu ce am de luat după mine. Sau mama a dezvoltat-o, nu mai știu sigur.

Apoi, momentul apoteotic când plecai cu copiii în tabără. Când făceai zeci de liste, de copii xerox, le împărțeai copiilor, părinților și sperai să nu care cumva să uiți ceva de pe lista ta. Mereu ceva mai consistentă decât a lor. Sau verile când stăteai două-trei săptămâni în tabără consecutiv. Taberele în care găseai mașini care să vă ducă (un vis) sau cele în care plecați cu trenul (o provocare mereu nouă). Momentele când te mai întâlneai cu alți instructori prin gări și jucați călcatea așteptând un autobuz ce mereu întârzia. Sau ziua când ai vrut să duci o vedere la poștă, așteptând legătura spre tabără și ai aflat că 500 de metri până acolo sunt – de fapt – vreo 40 de minute de mers la deal. Cu rucsac/cort/sac de dormit/și altele în spate.

Bagajele de tabără au în ele emoția descoperirii. Nu știu încă tabără în care să fi fost și să nu mi fi întors cu amintiri frumoase. Și cu oameni noi și frumoși, descoperiri neașteptate care mi s-au lipit de suflet. Mai au în ele sentimentul de nerăbdare care îți aduce aminte de copilărie și de toate plecările în care imaginea unei creste prin ceață rămâne cel mai apropiat moment de Paradis.

Hainele mele groase stau cuminți așezate în pat și așteaptă să sară în rucsacul roșu care sigur va fi prea mare pentru doar patru zile. Dar cei care mă cunosc știu că, dincolo de foame și oboseală acută, cel mai eficient mod să devin morocănoasă este frigul. Așa că prefer să îmi mai pun un hanorac în rucsac decât să ratez bucuria unei noi descoperiri. Evadările, că să o citez pe Ruxandra (pe care o voi cunoaște mâine 🙂 ), vin mereu atunci când trebuie.

Eu am început de azi, cu o seară între prieteni-familie și o aniversare în avans (la mulți ani, să fie și în scris 🙂 ).

Morala poveștii e că există momente când terorile se pot transforma în cele mai bune motive de zâmbet. Ceea ce e un motiv bun să-ți permiți să faci un gest frumos pentru un om drag sau pentru tine. Sper să vă scriu curând. Din tabără.

Dacă nu…ne citim curând, oricum 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s