ctrl+alt+delete nu e o soluție

din când în când ți-ai arunca viața în spinare și ai pleca cu ea la pas în lume. în căutarea alteia. ceea ce nu-ți spune nimeni e că, oricâte noi începuturi ți-ai permite, oricâte noi iubiri ai cunoște, oricâte vieți ai adăuga celei din spate, nu faci nimic altceva decât să te încarci. fiecare moment sau timp trăit cumva, că o fi fost vorba de fericire intensă sau tristețe fără capăt, ți se adaugă în spate, la fel ca unui melc. nu poți șterge totul cu un burete. și degeaba spui că ai face asta, pentru că a șterge totul înseamnă a te șterge pe tine.

uiți, de fiecare dată când te simți la capătul puterilor și ești pe punctul de a renunța, că ai crescut cu fiecare pas făcut. cu fiecare alegere. chiar și cu alea proaste. sau poate mai ales din cauza lor. uiți că, la fel cum ai zeci de lucruri pe care le-ai întoarce din drum, ai cel puțin tot atâtea care te-au făcut să zâmbești.

dacă nu ai fi crescut, nu ai vedea care au fost alegerile alea proaste. dacă ai fi rămas într-un punct, nu ai știi ce însemnă bucuria din ochii unui om drag pe care l-ai făcut să zâmbească. dacă ai șterge tot, poate ar fi mai bine. dar nu poți știi, pentru că fiecare nouă alegere îți va da posibilitatea să o regreți cumva.

mi-aș reseta viața de câteva ori pe săptămână în săptămânile bune, și de câteva ori pe zi în cele mai proaste. sume întregi de alegeri care mi se îngrămădesc printre neuroni și mă fac să creez scenarii absurde. chiar și așa, am învățat că asta nu e o soluție. ci că cel mai simplu mod de a contracara episoadele de nebunie temporară este plăcerea de a privi spre mâine. deciziile pe care nu le-ai luat ieri, le poți face planuri pentru luna viitoare. sau anul viitor. sau nici nu mai contează, atât timp cât continui să crezi că poți să ajungi la un vis.

indiferent dacă asta înseamnă să mai aștepți (și să muncești, că realizările nu vin mereu din Cer) o zi, o lună, cinci ani.

îmi propun, din ce în ce mai des, să nu mai alerg cu viața în spate după o alta mai altfel. ci să o iau frumos de mână și să descoperim lumea împreună. exercițiu pe care îl recomand cu drag. chiar dacă nu e nici ușor, nici nu iese întotdeauna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s