Prima tabară

Prima tabără la munte. 1995. Prima tabără de exploratori din țară a coincis cu prima mea tabără. Eram la Padina și erau august, noaptea era frig rău și în timp ce eu dormeam, Roxana și Andreea coseau la steagul de grupă. Țin minte sigur că eram cea mai mică din tabără, nu știu nici acum cum de l-a convins tataie pe Ionel (instructorul nostru) să mă ia în tabără. Mă lăsau mută munții și brazii înalți și una dintre imaginile cu care am rămas întipărite e cea a lacului Bolboci, atunci când mergeam spre el. Am rămas din tabără cu câteva poze puțin șterse și cu cerul senin și plin de stele care ne primea în fiecare seară, în jurul focului.

Prima tabără în care nu am mai fost cea mai mică din grupă. Ba chiar eram cea mai mare și primisem în grijă responsabilitatea pentru activitatea de grupă. Eram la Cheia, nu mai știu în ce an, aș miza pe 1997. Știu că în anul acela eu am făcut nopți albe pentru a coase steagul de grupă, la lumina lanternelor. Drumul lung spre Ciucaș și minunatele flori-de-colț.

Prima tabără cu Cristina. Cris e unul dintre oamenii care au locul lor special în făgașul amintirilor legate de tabere. Am vorbit prima oară în timp ce coboram de pe un traseu lung și obositor. Am făcut schimb de adrese, și dacă aș strânge la un loc toate scrisorile scrise de noi în anii ce au urmat, aș putea vedea cum m-am schimbat din liceu până la facultate. Și ea la fel 🙂 Povesteam despre cărți, oameni, exploratori și vise. Unele sfărâmate, altele pur și simplu suspendate în timp. Ne-am avut grijă una de cealaltă în anii care au urmat, chiar dacă mai de departe și mai rar. Pentru Cris, taberele au rămas, dincolo de o amintire, un mod de viață. La fel ca și exploratorii. Și poate singurul meu regret e că nu am acceptat șansa pe care mi-a oferit-o de a continua să fiu instructor și în București. Chiar, dacă ar fi să scrii tu despre prima ta tabără, pe care ai alege-o?

Prima tabără în calitate de instructor. Cu o grupă pe care o preluasem de la bun început, din Ploiești. Cei mai frumoși și cea mai simpatici copii vor rămâne ei. Chiar dacă au crescut acum. Chiar dacă atunci nu știam cum să îi abordez și să aplanez conflictele inerente dintre băieți și fete. Chiar dacă nu le-am spus poate destul de mult și de des cât îi apreciez pe fiecare în parte, doar pentru că doream să-i văd mereu crescând. De departe, cea mai obositoare tabără, dar una dintre cele mai frumoase.

Prima tabără de specializări. Din păcate, pentru mine a fost și ultima la care am participat. Din fericire, am rămas cu atâtea amintiri frumoase, cu atâți oameni faini, cu atâtea povești încât mi-ar ajunge să scriu o lună. De la ziua când am ajuns în tabără și am dărâmat/ridicat catargul, până la noaptea aproape albă petrecută pentru a scrie câteva gânduri bune și a le lăsa pe lângă corturile participanților. Și erau câteva zeci bune de corturi 🙂 De la momentele când mă bucuram de cuvinte și de lucruri noi, la cele în care am învățat că o îmbrățișare dată la momentul potrivit contează cât tot dicționarul la un loc.

Dacă o veți întreba pe mama, cu siguranță vă va spune că am fost în (prea) multe tabere. Dacă mă întrebați pe mine, niciodată taberele nu au fost destule și sunt unele a căror experiență aș repeta-o periodic, pentru că am crescut printre corturi și oameni iubitori de munte, printre cursuri de prim-ajutor și cele de comunicare, de la cel care era copil în tabără, la cel care avea grijă de alți copii.

Din varii motive, nu am mai mers în tabere de ceva timp. Acum mă pregătesc sufletește pentru prima tabără, din nou 🙂 Prima tabără în Apuseni. Prima tabără de fotografie. Prima tabără de bloggeri. Toate trei la un loc, sub titulatura TFB2. Îmi studiez virtual partenerii de povești, și mă bucur să văd așa grup fain. Mă bucur și mai tare că, printr-o frumoasă aliniere, sunt pe lista aceea niște persoane cu care de mult de tot îmi doresc să împart o cafea, că mi-au devenit dragi așa…virtual. Peste o săptămână, la ora asta, vom fi în tren spre Cluj. Așa că, mulțumesc frumos Foto Union și Dacia Plant pentru ocazia unei prime tabere.

Voi reveni cu povești. Și imagini, bineînțeles 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s