Constatări

Pe modelul luni nici iarba nu crește, dar îmi cresc mie ideile crețe, cu liniuțe concluziile zilei:

– sunt oameni care te pot face să zâmbești prin semne. puține și cu sens, cât să te asigure că sunt acolo, undeva.

– diminețile aiurite sunt mereu urmate de cafea și soare. și stare bună de împărțit.

– după ce lucrezi câțiva ani în corporație și mai și slăbești câteva kilograme, nu mai găsești mai nimic sport prin dulap, potrivit cu vremea de toamnă. dintr-o garderobă de hanorace, tricouri, blugi am ajuns la una de fuste, rochii, bluzițe. ceea ce nu e un lucru rău, până în momentul în care trebuie să pleci câteva zile la munte.

– bocancii mărime 36 la adulți se găsesc greu. de obicei, în variante care depășesc cu mult bugetul alocat. dacă vrei să fentezi sistemul  și să te încalți de la copii (oricum fac asta de ani buni 🙂 ), ajungi la minunata-unica-irepetabila culoare roz. nu, mulțumesc. da, am scris și pe FB dilema asta, mi s-a recomandat să comand via online, poate o să ajung și aici. cu toate că mă distrează privirile mirate ale asistenților de raion când iau la probat încălțări de kinderi.

– fiecare moment încadrat prima dată are un farmec special al lui. zilele astea mă gândesc la diverse motive de plecări și cum și-au lăsat amprente în creșterea mea. bineînțeles, am un motiv întemeiat pentru care fac asta. la fel de bineînțeles, e motiv de scris o poveste pe blog. cândva.

– pornind de la discuția cu Blonda Gânditoare (pe care nu o cunosc, dar care îmi e dragă în felul ei aparte 🙂 ), am realizat că – exact invers decât ea – în ultima perioadă evadez din ce în ce mai des în cărți ori filme cu iz SF. nu știu dacă de dragul exercițiului imaginar sau doar pentru că e toamnă și simt nevoia de fugă ilicită și pe bani puțini 🙂 zilele astea sunt în perioada Dan Brown. Am eu așa o chestie că (mai) niciodată nu am citit cărțile în perioada lor de glorie, ci abia apoi, și deseori din întâmplare. Nu m-a prins isteria Codului, dar omul scrie cu stil și are poveste faină, ceea ce apreciez. altă idee de post pe blog.

Cosmin Vaman și Alexandra Andrei sunt doi oameni pe care merită să îi vezi în concert. Așa m-au umplut de o stare de bine, că-mi vedea să-i iau acasă. Numai că în ultimele dăți când au venit ei prin București s-a lăsat cu diverse mici calamități naturale (inundații, viscol crunt)…așa că nu mi-am forțat norocul. Nu mai pun în calcul combinația absolut fabuloasă de piese care te făceau să visezi și piese care te făceau să râzi cu un zâmbet din ăla sincer și total. Da, cred că e un real talent să poți compune din ambele categorii, cred că e și mai fain atunci când, din public, nu te poți decide care parte îți place mai tare. Bonus a fost prezența în echipă și o reîntâlnire cu Alina. Cât să ne încărcăm de gânduri bune 🙂

Cum e aproape marți la ora când scriu, vă doresc un rest de săptămână cu cât mai puține liniuțe-constatări și cât mai multe momente zâmbitoare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s