Teroarea bagajelor

În cei 7 ani de când am venit în București am făcut și am desfăcut la genți, trollere, rucsace și altele de genul periodic. Au fost mutările masive, de la chirie la cămin, de la cămin în timpul anului la alt cămin în timpul verii, de la cămin la un el, de la un el la cămin, bagaje aruncate între cămin și un alt el, alte cămine, o garsonieră, o altă garsonieră. Cea din ultima, de departe cel mai stabil loc în acești șapte ani, dacă pun în calcul faptul că deja a trecut un an jumătate de când stau în ea. Și cel mai acasă, printre altele.

Au fost drumurile periodice la mama. Cu teancuri de haine de spălat/călcat. Cu borcane, caserole, și alta chestii esențiale supraviețuirii. Asta în perioada căminelor, că între timp am și eu mașină de spălat, fier de călcat și masă pentru asta. În continuare aduc borcane cu dulceață de la mama sau bunica. Și apoi cele câteva plecări din timpul anului. Mai un festival, mai o ieșire cu echipa, mai un eveniment, sau pur și simplu o evadare din gri.

S-ar presupune că după atâtea bagaje făcute/desfăcute, și luând în calcul că sunt realmente un om căruia îi place să se plimbe, am devenit mai productivă cât e vorba de ele. Ei bine, nu! Dacă nu vorbim de o plecare scurtă în 2 mai sau la munte – acolo aș știi exact ce să-mi arunc în rucsac și de unde să găsesc lucrurile respective (bine, dacă stau să mă gândesc mai bine, după câteva kilograme pierdute, doi ani în care nu am avut voie să plec la munte și niște partajări de lucruri, nici echipamentul de munte nu cred că mai e complet) – sau de vreuna venită brusc și care să nu-mi lase prea mult de gândire (de genul sunt jos și plecăm la cuca-măcăii – dar oricum astea nu s-au mai întâmplat de prea mult timp), momentul în care trebuie să-mi fac bagajele este unul apropiat de cel de teroare.

Parcă mintea mea își ia brusc vacanță, iar eu stau și contemplu șifonierul minute în șir. Apoi încep să scot și să le arunc. Prin troller, pe lângă el, pe un scaun. Întotdeauna, mult mai multe lucruri decât necesar. Unde mai pui că subsemnata suferă de dese schimbări de personalitate, exprimate și prin faptul că își schimbă garderoba după aceste stări. Exemplu practic: ieri eram o mică doamnă la rochie neagră și pantofi cu toc, azi eram visătoare cu ie și fustă lungă, plină de volane. Adică cu siguranță dacă îmi voi pune doar blugi și tricouri în bagaj, o să mă apuce un chef nebun să mă îmbrac în rochie.

Așa că stau, sortez prin haine pentru ceva potrivit cu motivul plimbării. Aleg din hainele mereu prea multe. Și sigur uit ceva acasă. La ora aceasta ar trebui să-mi fac bagajele pentru team-building. În timp ce scriu despre ele pe blog, un colț din garsonieră arată precum vedeți mai jos. Și tot ce aș vrea ar fi ca hainele să se sorteze și împacheteze singure, iar eu să mai visez puțin. Până atunci, am o curiozitate: sunt eu singura cu probleme legate de bagaje?

Vă roooog, spuneți-mi că nu, că altfel chiar încep să cred că am probleme 🙂

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s