Bine

 

Sunt momente când ai nevoie să-ți închizi ușile spre exterior și să te uiți spre tine. Ca un fel de exercițiu de auto-cunoaștere. Sunt oameni care pot transmite bine doar pentru că-ți sunt în preajmă și-ți zâmbesc. Ca un fel de exercițiu de socializare non-verbală.

E o perioadă aglomerată. Cam aceeași cu cea în care mă lovesc insomniile și-mi simt corpul departe de gânduri. Un fel de separare între mine cea cu ochii încercănați de nopți albe și scenarii absurde și cea care zâmbește mult și cu suflet. O perioadă cu schimbări de structură în mine, cu unele vești proaste, cu (prea) multe responsabilități, de parcă brusc m-aș fi trezit om mare și hainele de ieri nu mi se mai potrivesc.

Azi mi-am luat vacanță. Una la care nu mă așteptam și de care am profitat din plin. Cu liniște cât e nevoie, cu zâmbete cât să nu-mi plece mintea la plimbare, cu stare de bine care se instalează confortabil în toate pliurile pielii mele încă puțin înnegrite de soare. Și cel mai frumos lucru e că nu a fost nevoie nici să plec din oraș, nici să-mi iau concediu. Vacanța poate, uneori, însemna camere albe și înalte, geamuri mari cu lumină filtrată și canapele roșii.

Cred că în seara asta voi dormi. Mulțumesc!

Un drum din vacanta trecuta 🙂

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s