Un fel de goană fără sens

Momentul acela în care pagina albă cheamă cuvântul. Și eu îl caut în mine cu frenezia căutătorului de aur din El Dorado,știind că e acolo, bine ascuns între gânduri gri-albastre. Din ce în ce mai des, cuvântul pare că dispare în mine și mi-e dor de momentul acela când scriam pur-și-simplu.

Am început să scriu aici pentru a-mi desfășura gânduri aleatorii, în speranța că măcar un om se va regăsi în ele. Scriam despre culori, despre vise destrămate, iubiri care se căutau, se găseau și, uneori, se destrămau, cu nonșalanta cu care te destăinui unui psiholog bine plătit. Uneori (mă) plângeam, mai rareori îmi strigam fericirea, cert e că vărsam aici, în cuvinte părți din mine, fără a-mi păsa cine le citește, cum le interpretează, sau cât de tare îmi dezbrac sufletul în public. Pot găsi, dacă mă strădui un pic, semne din fiecare relație, din fiecare prietenie destrămată, din fiecare îndrăgosteală care se termina furtunos sau dispărea între alte vise.

Azi, cuvintele se strâng în mine și în degete, fără a mai găsi drum spre foaia albă. Sunt cuvinte-vise, cuvinte-așteptări, cuvinte-lacrimă, cuvinte-frustrări, cuvinte-inimă. Numai că, între atunci și acum, am pierdut cheia care le deschide și așa am nevoie să o regăsesc – măcar din când în când. Cât să-mi aduc aminte că am rămas visătoare, cât să mai scriu singurătăți singulare sau în doi, cât să mă scriu pe mine.

Câteodată am impresia că, o dată cu articolele scrie aici, am crescut și parcă mi-e dor să am curaj să umblu iar dezbrăcată prin lumea blogurilor, crezând doar că poate cineva se va regăsi în stările mele. Câteodată mă gândesc că e poate doar semnul că ar trebui să mă duc la un psiholog…

Azi îmi e dor de mine dezbrăcată de gânduri așa cum îmi e dor de o dimineață târzie și leneșă cu duminică între așternuturi mototolite.

Total pe lângă subiect, dar într-un ton verde-optimist, Oltea (aka Nebuloasa Blondă, dar mie îmi place numele ei) a reușit să-și îndeplinească o dorință ascunsă: aceea de a strânge mărturii frumoase de la iubitorii de România. Un post fain, cu poze multe și un mod bun de a-ți umple agenda cu destinații dorite. Printr-o întâmplare fericită, am reușit și eu să-i scriu exact cu seară înainte de publicare 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s