Londra sub apă (3)

(mini-serial scris despre sportivi și înot la JO 2012)

Am început săptămâna trecută să vă povestesc cine sunt cei care ne-au reprezentat la JO 2012 la probele de natație. Oameni muncitori, care, chiar dacă nu au ajuns în finale, merită atenția noastră la fel de mult ca și cei care ne-au făcut onoarea de a ne aduce printre cei medaliați. Dacă ați urmărit transmisiunile dedicate probelor de natație probabil ați observat că a fost o Olimpiadă dominată de timp extrem buni, de recorduri mondiale și olimpice doborâte pe bandă rulantă, și de sportivi tineri care pare să dea un nou înțeles termenului de performanță.

Așa cum scriam într-un articol anterior, România nu este o țară cu tradiție în natație. Cu toate acestea, la fiecare ediție de concurs de anvergură am adus niște oameni în față. Dacă este un lucru trist este că lotul intenționalilor se micșorează de la an la an, fără ca măcar să-și păstreze un număr constant. Nu mai avem ștafete, la feminin am rămas reprezentați de Camelia Potec (o înotătoare de excepție, de altfel, dar pe care vârsta o face să se îndrepte spre momentul de retragere), iar băieții sunt trei la număr. M-am hotărât să scriu despre ei pentru că fiecare sportiv are o poveste. Și din poveștile lor cu toți avem ce învăța. De aceea voi continua cu prezentările în această săptămână (nu le-am făcut săptămâna trecută din motive de timp cam în minus și pentru că a găsi niște minime informații despre acești sportivi se dovedește a fi un fel de luptă cu meandrele Internetului). Pentru că merită!

Alexandru Coci. Cel mai tânăr reprezentat în echipa de Olimpiadă este născut pe 31 octombrie 1989 și a concurat la proba de 200m fluture (pentru cine nu știe, fluturele este de departe cel mai solicitant stil de înot și unul în care performața se atinge cu atât mai greu cu cât stilul este extrem de dificil). A început înotul de mic, la Baia Mare și, la fel ca orice copil care trece dinspre joacă în apă spre performanță a trecut prin zilele cu trezit la 6 dimineața pentru antrenamente și slalomul printre ele și școală. A fost unul dintre copii ce au trecut spre adolescență simțind pur și simplu că mediul în care se simt cel mai bine e apa.

Ce mi-a plăcut cel mai tare în povestea lui Alexandru este faptul că este unul dintre sportivii care demonstrează din plin că munca serioasă și un antrenor care știe cum să te motiveze te pot conduce departe. În comparație cu alți performeri din natație, Alex nu a avut rezultate de mic copil. Nu a stăpânit cu zâmbetul pe buze podiumurile de la Campionatele Naționale de Natație pentru Copii sau Juniori – chiar dacă era mereu prezent pe listele de start și uneori ajungea în finale.  Dar dincolo de acestea, o dată cu fiecare an trecut, a conștientizat din ce în ce mai acut sutele de ore investite în antrenamente, și ambiția de a ajunge mai departe a venit firesc: A fost destul de greu. Pana pe la 17 ani nu am avut rezultate foarte bune, mai prindeam si eu cate o finala. Dar nu aveam rezultate mari la nivel national. Dupa aceasta varsta „am explodat” cu o multime de rezultate. Am muncit mult si am avut multa ambitie: chiar imi doream sa realizez ceva daca tot m-am dedicat inotului atata timp (sursa).

Rezultatele? Alexandru a ajuns bursier în Statele Unite, un mediu mult mai prietenos în ceea ce privește organizare programului în așa fel încât să-ți poți vedea și de școală și de performață. Rezultatele sale de acolo îl recomandă ca pe un tânăr ale cărui performațe sunt mereu înspre mai bine. Și printr-un frumos concurs de împrejurări Alexandru se antrenează acum cu unul dintre cei care ne-a reprezentat pentru 3 ediții la Olimpiade și fratele primului său anternor – Ștefan Gherghel. De la acesta am găsit una dintre cele mai frumoase declarații privitoare la sportivul pe care îl antrenează și la sportul pe care îl promovează (rima este neintenționată, dar arată bine 🙂 ): Principala lui calitate, ca si in cazul altor mari sportivi, este munca. Fara munca si fara disciplina nu ajungi nicaieri, indiferent de talentul pe care il ai. Asa ca Alex a depus foarte multa munca, inotul este un sport care necesita un program destul de strict, dar avantajele sunt nemasurabile, pentru ca eu nu consider sportul si nici, implicit, inotul, un lucru de sacrificiu: nu sacrifici nimic. Din contra, ai ocazia sa cunosti lume, sa vezi diferite locuri, sa ti se deschida ochii si… porti. Sportul de performanta implica sacrificiu in masura in care alegi sa iti petreci copilaria: batand betoanele si cafenelele din jurul blocului sau vizitand tara, in primii pasi, si apoi lumea (sursa)

Alex a fost ultimul anunțat din delegația României ca participant la Jocurile Olimpice, vestea că va participa venind undeva spre finalul lunii iunie. De altfel, chiar dacă baremul său nu s-a încadrat în A (calificare directă spre Jocurile Olimpice), timpii săi la 200m fluture îl situează printre primii 20 de înotători din lume, motiv pentru care antrenorul său s-a luptat pentru invitația de la Federația Internațională de Înot. O lecție frumoasă despre cum veștile bune pot ajunge târziu, dar atunci când lupți pentru un vis ele nu te prind niciodată nepregătit…chiar dacă era în vacanță în momentul aflării despre invitație, Alex era în bazinul unde s-a inițiat ca înotător, la Baia Mare și se antrena.

Concluziile le puteți trage singuri. Eu spun doar că, în orice domeniu ai dori să ajungi sus, talentul poate să fie în cantități astronomice că va dispărea în fața unei doze mai mici de talent combinată cu doze înzecite de muncă. Și că, pe drumul spre performață e important să conștientizezi momentul în care e cazul să te întreci mai mult tu cu tine, decât cu cel de pe culoarul de lângă. Iar mâna care îndrumă e cea care, la urma urmei, te formează. Ca sportiv. Ca personalitate.Ca om.

Felicitările mele sunt triple în povestea de azi. Pentru Alex, care este un exemplu de ambiție. Și pentru cei doi frați Gherghel – cel care l-a antrenat de la primele concursuri până în momentul în care au apărut primele rezultate. Și care care acum îl antrenează în State, cu scopul de a-l ajuta să ajungă pe un podium cât mai înalt.

Aveți și voi povești despre sportivi? Mesaje pentru ei? Campania Aducem România acasă, susținută de Blogal Initiative  și-a prelungit termenul de participare până pe 12 august. Dacă Gerovital susține sportul românesc în calitate de sponsor principal al Echipei Olimpice, provocarea lansată către noi este de a găsi modalități de a susține sportivii români. Și chiar dacă nu aveți bloguri, vă invit călduros să citiți ceea ce s-a scris în cadrul acestei campanii. Veți vedea că, dincolo de probleme și tristeți felurite, suntem înconjurați de oameni care gândesc frumos.

Să aveți o săptămână faină!

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s