Fire de timp

Îmi revendic orele de timp libere (chiar dacă uneori par a fi din ce in ce mai rare) cu setea cu care aproape înecatul revendică gura de aer care îi aduce salvarea. Fiecare minut în care reușesc să mai descopăr ceva frumos, să ascult o piesă de suflet, să citesc două pagini rupte din amintirea unui trecut comun sau alternativ este un fel de victorie asupra unei plafonări ce apasă precum cerul de afară. Încerc să ies din casă măcar o dată în timpul săptămânii. Nu pentru că nu mi s-ar face somn la 10, oricum, ci pentru zâmbetele celor de lângă mine. Care, oricât de bine le-aș simți la capătul unui fir invizibil ce leagă convorbiri telefonice, își au farmecul aparte atunci când sunt la distanță de centimetri. Îmi e uneori aproape imposibil să mă ridic dimineața din pat, dar știu că cele câteva minute de înot vor putea produce minuni. Și uneori, gătesc la miezul nopții – nu de foame, ci pentru siguranța și plăcerea gestului și gustului.

Îmi revendic timp din timpul meu doar pentru mine. Pentru a scrie. Pentru a visa. Pentru a mă bucura de ceva frumos, fie că e vorba de un om, de un concert, de o plimbare. La urma urmei, din timpul nostru aruncat felii către alții și către mâine, Timpul pe care ni-l facem numai al nostru e cel care contează. Și cel care ne poate păstra puțin copii, puțini nebuni, puțini departe.

Oare fericirea are forma unei clepsidre pline cu fire de timp?

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s