Marea și joaca de-a dragostea

De fiecare dată când pun un picior în nisip și-mi arunc brațele în apa mereu primitor-sărată a mării, mă apucă o poftă subită de dragoste. De fapt, de îndrăgosteală. Care e așa, ca un fel de joc cu dragostea, în care participanții se cred mereu cei mai frumoși, fluturașii sunt mereu cei mai puternici, îmbrățișările de răsărit cele mai tandre și pline de un mâine mereu amânat.

Momentul adevărului. Nu am mai fost la mare în formula de eu cu el de vreo doi ani, plus sau minus câteva luni. Pentru că. Cu toate acestea, de fiecare dată – și când spun de fiecare dată e cât se poate de realist, mă apucă o stare de îndrăgosteală de n-am aer. Așa că, pentru câteva ore, mă îndrăgostesc fără mâine și nici măcar cu azi. Aleg – nu tocmai la întâmplare – un tip din apropierea mea sau a găștii (ideal e să fie cineva cu care să pot menține contactul vizual și schimba câteva zâmbete. Nu mai mult, că am trecut de perioada agățatului pe plajă). Și-mi las imaginația să plece la plimbare pentru câteva ore. De dragul senzației, și-atât. Nu știu dacă e semn de mică nebunie, e doar un joc care mă face să zâmbesc mult și bine în soare. Sau poate doar un semn că încă visez frumos la ideea unui noi.

Nu știu cum și de unde am ajuns aici. Poate pentru că primul drum spre Vamă a fost făcut cu prima încercare serioasă de a construi ceva. Poate pentru că pe malul aceleiași mări m-am certat prima oară cu cineva serios. Aici fugeam mai apoi de lume, în doi, la miez de noapte. Și aici mi-am zâmbit prima dată cu sinceritate atunci când am știut că nici cel mai dureros dor nu doare pentru totdeauna, la fel cum aceea Dragoste poate pur și simplu să-și schimbe conținutul, o dată cu trecere timpului.

Și uneori – doar rareori – între joaca mea de-a dragostea și stările de butoi-cu-melancolie-plin-ochi în care am tendința să pic mai ales dacă sunt foarte obosită, mi se face dor de aceea Îndrăgosteală cu fluturi aproape palpabili și plimbări de mână interminabile. Până atunci însă, imaginea de răsărit și starea de bine din mână reușesc să mă facă să mă simt bine. Chiar și cu febră, nas roșu și gât inflamat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s