Pledoarie pentru înot. De plăcere și/sau de performanță.

Aș vrea să scriu că am înotat constant în ultimii ani, că tot susțin cu atâta fervoare acest sport. Că mi-am făcut abonament de plăcere, fără să mă uit la cost. Adevărul e că la un moment dat am fost pusă în situația limită: ori faci ceva să-ți întărești musculatura spatelui, ori în maxim un an de zile ajungem să te tăiem, și stând și analizând opțiunile am hotărât că e cazul să revin la o dragoste veche. Și ca să vedeți paradoxul situației, unul din medicii cu care am stat mai mult de vorbă mi-a spus că unul dintre motivele pentru care spatele meu încă nu s-a îndoit de tot este musculatura spatelui dezvoltată când eram mai mică, făcând înot.  Uneori, ciorba reîncălzită e chiar gustoasă, unde mai pui că-i și vezi beneficiile în scurt timp 🙂

Când avem vreo 5-6 ani, mama mea a avut o idee puțin creață. Și anume să mă trimită la cursuri de înot. Într-un bazin de la marginea Ploieștiului (același ca și acum, de altfel 🙂 ), nu prea țin minte multe despre aceste prime lecții. Știu doar că m-a învățat primele noțiuni de înot de la doamna Mihaela, pe care o văd și acum la diverse competiții locale și-mi pare neschimbată. Mai apoi, m-a trimis la școala care avea cursuri de înot gratuite pentru doritori. Pe atunci erau două școli care făceau asta (anume Școlile 25 și 8 din cartierul Nord al Ploieștiului), între timp știu că s-a mai adăugat și o școală de prin cartierul Vest.

Cert e că mi-am început anii primari de școală plimbându-mă cu tramvaiul până în capătul celalalt al orașului, și cu antrenamente de înot. La fel de cert e că eram o gașcă de copii gălăgioși care făceam naveta împreună și între care s-au legat stări nedefinite, dar destul de puternice pentru a ne face să mai ieșim la un cico, fie el și virtual 🙂 M-am lăsat treptat, din diverse probleme de sănătate. Plus că n-avem gena de talent a lui frate-miu în domeniul ăsta. Mi-a rămas dragul de apă și faptul că știu să înot frumos.

Dincolo de faptul că înotul e singurul sport pentru care m-aș ridica din pat la ora 6 dimineața (și culmea e că abia îmi făcusem abonamentul la piscină când începuseră zăpezile alea mari de astă-iarnă), și pe care l-aș practica cu plăcere oricând (și da, am încercat să merg și la sală, și la aerobic, și la pilates), beneficiile pe care le aduce sunt majore, atât pentru cei mari, cât și pentru cei mici. Sunt o susținătoare a orelor de înot pentru copii, mai ales când aceștia sunt mici (de altfel, susțin că e indicat ca orice copil să practice un sport, pentru dezvoltarea sa nu numai fizică, ci și cea personală – ca idee, copiii care practică înot își dezvoltă îndemânarea, forța, dar și capacitatea de concentrare și spiritul de independență).

Beneficiile fizice sunt de mai multe tipuri. În primul rând, este un antrenament cardiovascular foarte bun, pentru că atunci când înoți toate grupele musculare sunt puse la lucru și astfel, inima pompează mai des pentru furnizarea de oxigen. Și apropo de acest motiv, următorul beneficiu derivă logic, și se referă la tonifierea musculară. Iar partea cea mai bună e că poți beneficia de aceste două beneficii indiferent dacă ești copil, vârstnic, obez, gravidă sau ai probleme cu spatele.

Motivul este că atunci când înoți, mișcarea în apă atenuează din forța de presiune asupra articulațiilor și atunci devine un sport pe care, practic, îl poți practica fără riscuri majore de accidentare (bineînțeles, condiția e să știi și ce faci 🙂 ). Mai mult, atunci când înoți (dar și atunci când practici aqua-gim, de exemplu) corpul este obligat să mențină o postură corectă pentru a menține echilibrul. Rezultatul, în timp, postura de la bazin devine una nu numai de antrenament și rezistența musculară crește și ea. Acestea sunt doar câteva dintre motive, iar dacă aveți nevoie de mai multe și cu mai multă documentare în spate, vă invit călduros să citiți acest articol (de altfel și sursă principală pentru majoritatea informațiilor de aici 🙂 )

Una dintre cele mai dese întrebări: mă ajută înotul să slăbesc? Depinde, zic eu. Orice sport practicat constant te poate ajuta să slăbești, cu condiția să fie susținut de o dietă echilibrată. Am văzut acum vreo două săptămâni o tanti la bazin (de vreo 150 de kg la 1,60m), care după o oră de aqua-gim s-a oprit fix la Mc-ul din Dristor și și-a luat vreo două meniuri (eu fiind în același loc pentru o amărâtă de cafea, că rămăsesem acasă fără). Să vă explic, poți să stai la sală ore în șir, dacă mănânci numai prostii, kilogramele nu vor dispărea, ci se vor acumula. Atenție aici! A mânca sănătos nu înseamnă a nu mânca nimic, pentru și asta tot drum spre îngrășare se numește (credeți pe cuvânt de la cineva care s-a trezit cu vreo 2 kilograme în plus de la lipsă de calorii suficiente într-o zi). E adevărat că după o sesiune de înot, pofta de mâncare este la cote destul de ridicate. Dar câteva înghițituri de apă, și o pauză de vreo oră, dau timp destul pentru dispariția senzației de foame-de-lup.

Ca idee, caloriile arse în jumătate de înot sunt undeva la 250-300, acestea depinzând de stilul de înot practicat, de intensitatea antrenamentului, dar și de greutatea persoanei care înoată. Ca altă idee, nu fiți dezamăgiți după primul antrenament abia mai răsuflați în doar 10 minute. În timp, reglarea respirației și tonifierea musculaturii, aduc cu ele rezistența dorită. Exemplu personal: în februarie nu puteam să înot mai mult de 4-5 bazine fără pauză (vorbim de bazine de 20 m), acum înot până la 20, iar de la 30 de bazine în 45 de minute, am ajuns la o medie de 60. Scopul meu e să ajung la 100 până la finalul anului 🙂

Beneficiile psihice și spirituale depind cred, de la persoană la persoană. Pentru mine, e un mod foarte bun de a-mi începe ziua. Sau de luptă anti-stres. Faptul că ai câteva minute bune în care ești numai tu, cu apa, concentrându-te doar pe modul în care îți miști membrele sau numărând bazinele, te deconectează de tot și toate. Energia pozitivă pe care o ai atunci când ieși din bazin este una care te face să ai zâmbetul pe buze la ore la care majoritatea oamenilor sunt de-a dreptul morocănoși 🙂

Are Pascal Quignard în Vila Amalia o frază care definește starea mea de bine: De fiecare dată când plonja în apa unei piscine – de fiecare dată când regăsea ambianța sonoră, atât de stranie a unei piscine – trupul ei, înotând până la epuizare, recăpăta un soi de putere. 

Hai că-s chiar curioasă, am cititori care înoată? 🙂

Și pentru că mai e puțin și se apropie Olimpiada de la Londra, vă spun (că sunt aproape sigură că nu știați) că vom avea patru reprezentanți la concursurile în înot: Camelia Potec (400 și 800 m liber), Norbert Trandafir (50 și 100 m liber – la cea din urmă probă a luat anul acesta bronzul la Europene), Dragoș Agache (100 m bras), și Alexandru Coci (200 m fluture).  Și nu uitați că singurii reprezentanți ai  României în formulă de echipă la Olimpiadă sunt cei ai echipei de polo, unde deja vorbim de ceva mai mult decât înot. Și al căror Jurnal de Olimpiadă vă invit să-l urmăriți.

Bonus, poză cu frate-miu de la Naționalele de Înot de la Brăila, că să vedeți ce frumos a crescut 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s