Mituri și confesiuni despre lucrul în echipă – ep.1

Am promis acestă serie de articole* de vreo săptămână deja.  Am zis ca fiind primul din serie să pun partea de mai jos ca o introducere, dar va fi de regăsit și in celelalte articole, la final. Asta așa, ca să nu avem discuții 🙂

*După cum unii dintre cititori știu deja, la noi la job am avut de făcut ceva temă creativă, care implica împărțirea noastră pe echipe și transmiterea unor mesaje legate de valorile, ideile, etc. organizației. Din discuțiile avute în această perioadă, din niște experiențe ale altora, din propria-mi experiență de job și nu numai am tras niște concluzii, finalizate cu această serie de articole. Menționez, încă o dată, că sunt ideile mele și articolele nu au un target anume (iar exemplele date în ele sunt fictive, în mare parte cel puțin 🙂 ), și se bazează pe cei câțiva ani de debate practicați (când, vroiai – nu vroiai, uneori făceai echipă cu cine trebuie, nu cu cine alegeai), cele câteva sesiuni de comunicare de leadership la care am participat în perioda de instructor de exploratori, și, bineînțeles, joburile avute de-al lungul timpului. Să citiți cu plăcere și să trageți concluziile care trebuie! 🙂

Episodul 1 – A lucra în echipă e cam la fel cu a forma un cuplu

Da, bine, am citit și eu în cosmopolitan sau avantaje că e de fapt invers, dar asta nu însemnă că nu voi încerca să vă conving de ce vreau eu. Se numește încăpățânare și perseverență, și conform ultimelor studii aduce rezultate bune și de lungă durată. Revenind la povestea cu echipa, exact ca într-o relație totul începe cu prima întâlnire.

No, bun, să ridice două degețele sus care dintre voi ar merge vreodată la prima întâlnire pus pe harță, cu cele mai proaste glume în program și de parcă nici nu-i pasă. Bine, presupunem aici în acest punct că e o întâlnire pe care ți-o dorești și din care speri să iasă ceva frumos. Cam la fel e și atunci când un om intră în contact pentru prima oară cu o echipă oarecare (fie ea de job, fie una în care pur și simplu trebuie să se integreze), sau când mai mulți oameni se întâlnesc pentru prima dată pentru a da naștere unui proiect minune. Fiecare dintre noi dorește să impresioneze pozitiv la prima întâlnire, și atunci fiecare își etalează frumos așii din mânecă, zâmbetele împăciuitoare, disponibilitatea față de cel lângă.

Cred că e ceva instinctiv pe de o parte, vânat și studiat pe de alta, în special atunci când rezultatele pot fi benefice. Dacă e vorba de un om nou intrat într-o echipă, ea (cea din urmă) va dori să-l facă să dorească să se integreze, iar el, fermecat de zâmbetele ei calde, va face orice numai să-i fie pe plac (vedeți, nu vă sună a primă întâlnire romantică?). Dacă e vorba de formarea unei noi echipe, se știe deja țelul spre care se tinde și fiecare vrea să-l lase pe celalalt cu ideea că fără el nu se poate.

Și acum, că am stabilit ecuația ne-am văzut/ ne-am plăcut, revenim tot la vorba cântecului și ne întrebăm ce rămâne de făcut? A trecut deja ceva vreme, am început să ne cunoaștem, ne plimbăm romantic în parc, sau scriem zeci de mailuri (cred că aici ar fi echivalentul, iar cinatul la lumina lumânărilor ar cam fi egal cu o ședință plină de idei productive). Și-apoi, că ne place au ba, vine prima ceartă. Din aia cu spart de farfurii, cu ochi înlăcrimați, cu plec la mama șamd. Iar aici e primul punct de cotitură. Rămâi sau pleci. Și de ce?

Nu o să intru în psihologia relațiilor, de dragul analogiei vom spune că alegi să rămâi. Pentru că lucrurile bune le preced pe cele rele și pentru că revelația secolului în materie de psihologie relațională și comunicațională tocmai ți-a fost prezentată brut și fără intermediari: în orice relație, indiferent că ne place sau nu, există un minim al compromisului. Spun minim, pentru că a sta să iei bătaie de la bărbat sau a fi muncit la negru ca un negru pe plantație nu se mai numește compromis, se numește prostie.

Într-o echipă, la fel ca și într-o relație, e important să comunici. Și dincolo de mesaj, e important cum faci asta. Ia duceți-vă la un coleric în timp ce e un car de nervi să îl rugați ceva, eventual pe un ton puțin ridicat, și aveți versiune live a unui reality-show sângeros. Despre asta vom mai discuta în viitor, dar era o analogie care nu putea fi ratată. Da, poate fi obositor faptul că nu mai ai un singur caracter de descifrat, ci n (unde n = numărul co-echipierilor), pe de altă parte diferența e că nu aveți de discutat despre cine duce gunoiul și de ce sunt aruncate șosete prin casă, ci în baza unor termeni prestabiliți. Din vorbă în vorbă, ajungem la o altă analogie, și anume că într-o echipă e important să-l cunoști pe cel cu care lucrezi. Bine, nu-ți cere nimeni să-i știi numărul de la pantofi sau data de naștere a iubitei, dar e bine să ai o vagă idee despre cum este el, fie și pentru a evita situația cu monstrulețul de mai sus.

Și dacă am început cu prima întâlnire, continuăm firesc cu posibila blazare și monotonie. Într-un cuplu, la început sunt numai fluturași și entuziasm și mai apoi…mai apoi se poate să fie doar o rutină plicticoasă din care nu ieșim din obișnuință, sau poate fi aceea iubire frumoasă în care descoperi noi moduri de a demonstra ce simți și în care cei doi devin cu adevărat o forță (pentru cei ironici, care cred că acesta e doar un mit, vă rog insistent să vă abțineți de la orice comentarii 🙂 ). De o echipă nu prea ai cum să te îndrăgostești cu pasiune, ce-i drept. Dar pe de altă parte poți începe fiecare nou proiect cu entuziasmul de a dărâma munții. Pentru ca la următorul să o lași mai moale. Pentru că mai apoi să spui că nu-ți mai pasă. Dacă la punctele anterioare, orice membru de echipă de poate regăsi, la acest punct deja trecem în zona de leadership. Experiența spune că o echipă va avea oameni entuziaști atât timp cât cineva va reuși să le inducă entuziasmul. Din nou, despre asta, some other time 🙂

 Cam asta a fost povestea cu echipa-cuplu. Dacă poveștile în doi se termină cu și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, poveștile despre echipă se termină cu și au făcut proiecte de succes și au fost, fiecare în parte, mulțumiți de munca lor. Succes zic!

 

(Sursă foto)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s