Escapadă. Porțile de Fier.

Așa cum vă spuneam joi seară, am fugit în weekendul acesta, cu scopul de a ne reîncărca puțin bateriile, dar și de a participa la curățenia națională. Vă povestesc în câteva cuvinte cum a fost. Mi-aș dori să vă las și mai multe imagini, dar cablul meu de date e la Ploiești, iar card-readerul se încăpățânează să nu funcționeze 🙂

E drept că drumul de la București până la Parcul Național Porțile de Fier e unul destul de lung, și dacă ne uităm la costul carburanților, și destul de costisitor. Pe de altă parte, merită să faceți efortul. Motivele sunt destule. Liniștea frumoasă a locului a doar unul dintre ele. Peisajele care te lasă fără cuvinte e cel de-al doilea. Iar dacă mergeți mai spre vară, puteți merge chiar și la pescuit. Bineînțeles, dacă vă pasionează aspectul 🙂

Sâmbătă am mers la curățenie până undeva dincolo de Baziaș. Adică mai aveam puțin și ajungem la vecinii sârbi 🙂 Un drum frumos – din punct de vedere al peisajelor, pentru că din punct de vedere al infrastructurii nu e tocmai de nota 10. Dar am văzut anul trecut în Dobrogea drumuri care arătau mai rău de atât 🙂 Am rămas mută atunci când drumul prin defileul plin de stânci și verde s-a transformat în întindere aproape plată, presărată cu iriși galbeni și maci pe marginea drumului. Am ajutat la strâns gunoaie pe malul Dunării, multe dintre ele aduse de apă.  O colecție impresionantă de pantofi și sticle în fel și chip. Cea mai interesantă chestie: o jucărie Lego 🙂

În rest, am râs mult. Am dormit pe măsură. Am văzut Cazanele de sus. Am mirosit salcâmi, pentru că dealurile din zonă sunt pline de ei. Am vizitat chiar și un sat uitat între dealuri, cu case joase și albastre, și un drum de acces care ne-a fermecat. Make a ajutat o țestoasă să traverseze strada, am văzut cormorani, gușteri, șopârle colorate în fel și chip, și atâția fluturi cum credeam că numai la mine în cap există 🙂 Bineînțeles, avantajul de a fi mers cu un om care a dezvoltat o pasiune pentru locurile de acolo și care are și activitate profesională în zonă, s-a concretizat în faptul că am aflat o groază de lucruri despre locurile prin care treceam. Sinceră să fiu, până în acest weekend habar n-aveam că există sate de cehi (bine, acum au o populație destul de decimată, presupun) în zona respectivă. Și e fascinant când te gândești că sub întinderea de apă ce s-a format o dată cu construcția barajului se află sate și orașe întregi.

Sunt doar câteva detalii despre o zonă despre care vom mai scrie.

A fost așa cum îmi doream să fie. Cu locuri noi. Cu povești interesante. Cu imagini ce mi s-au lipit de retină și de suflet iremediabil. Cu multă liniște. Și le mulțumesc și aici prietenilor dragi cu care descopăr mereu locuri noi. Conform unei glume interne, XOXO 🙂

O poză de pe drum și două de pe micul ponton aferent pensiunii unde am stat, în Golful Dubova. Făcute cu telefonul, deci nu de mare artă, ci doar pentru demonstrație 🙂

On the road

Golful Dubova

Pauză

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Escapadă. Porțile de Fier.&8221;

    • Nu cred ca ii am in poze, pentru ca erau niste fluturi tare vioi 🙂 Dar vom merge o data sa-i vedem impreuna, si poate pana atunci imi cumpar sin aparat mai destept 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s