Momentul acela

În care ai vrea să te apuci de vreo 12655848 de chestii, dar nu mai vrei să cauți care e cea mai importantă și stai. Așa cum îi spunem cuiva, lucrurile nu se termină niciodată, se amână. Pe un termen definit sau nedefinit.

În care ți-ai luat de mâncare acum vreo două ore, dar nu ai gătit. Pentru că ți-e lene.

În care stai, privești ecranul alb și ai vrea să scrii despre toți oamenii care te rănesc, despre toate situațiile care te umplu de nervi, frustrare și neputință, despre golul pe care îl simți uneori în tine. Și îți aduci aminte că ți-ai promis, acum ceva vreme, că vei încerca în fiecare zi să zâmbești, să găsești lucruri frumoase, să visezi. Patetismul era frumos acum ceva vreme, acum și dacă ai vrea să îl exprimi, nu mai ai formele la îndemână. Cuvintele mele sunt mai mult colorate, decât alb-negru. Chiar și atunci când încerc să îl distrug pe Făt-Frumos.

În care ești uimit de viteza oamenilor de lângă tine, și de lentoarea ta. Aproape că ești nelalocul tău, mergând într-o eternă reluare.

În care numeri orele până vei fugi. Măcar puțin. Măcar cât să uiți că există momentul acela.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s