Flori, fete sau băieți

(post cu dedicație. pentru cineva care, în haosul unei săptămâni în care nici măcar nu am apucat să deschid calculatorul, mi-a atras atenția să nu uit să scriu. pentru copilul din mine, care a râs în hohote interioare atunci când, la Ploiești fiind, a văzut grupul de copii ai blocului strânși pe o bancă și jucând jocul din titlu.)

Povestea.  Începe cu a fost o dată, bineînțeles. Se desfășoară pe ulițele (atunci neasfaltate) ale satului de țară. Cu un grup de copii din care, astăzi, nu mai recunosc decât câțiva. Mai apoi, povestea trece în Ploiești, prin curtea școlii 8, pe lângă liniile de cale ferată (motivul pentru care eu dorm inclusiv când e zgomot, sunt câțiva ani de copilărie petrecuți într-un bloc aproape de Gara de Vest), se întinde până undeva, spre final de școală generală. E o poveste despre grupuri de copii în care m-am format. Despre prietenii care atunci păreau indestructibile, și astăzi par doar foarte departe. Cel puțin în cazul meu, căci știu niște domni de acum care au rămas prieteni de pe vremea poveștii cu jocul. Despre cum ne îndrăgosteam copilărește, și alegerile în joc puteau fi semne ale acceptări acestor naivități frumoase.

Mai apoi, povestea continuă în drumuri cu trenul, spre Moeciu. Sau Șimon. Sau Leaota. Spre tabere de exploratori, unde, cel puțin vreo câțiva ani, eram mereu cea mai mică. Și mai târziu, pe aceleași drumuri, cu alți copii, și eu instructor, devenise motiv de amintiri frumoase. La fel ca și călcatea.

Azi, naivitatea copiilor pare să se fi pierdut. Având la dispoziție calculator, Internet, televizor. Dincolo de astea, acum câteva săptămâni, copiii blocului (la noi în zonă, se pare că anii 98-2000 au fost productivi la capitolul plozi, și-atunci frate-miu care are o gașcă lângă care a crescut), stăteau pe o bancă și jucau flori, fete sau băieți. M-am bucurat. Și mama râdea de mine pentru că îmi sclipeau ochii de parcă m-aș fi jucat și eu un pic. Dincolo de jocurile pe calculator și de o afinitate spre construit diverse imagini 3D (lucru la care eu nici nu visam la 13 ani), frate-miu e un copil care are vânătăi. Pentru că se lovește atunci când bate mingea pe teren. E un copil care se joacă, și căruia îi place asta.

Pentru că, la urma urmei, povestea începe cu a fost o dată…dar ar fi frumos să nu se termine.

Florile. Sunt primăvăratice. Lalele îmbobocite, galbene. Sau albe. Sunt pline de culoare, și un pic dezordonate. Buchete de maci, albăstrele, și alte flori de câmp. Sunt bine presate în albumul inimii mele, cu nuanțe de floare de colț, spre Ciucaș.

Fetele. Sunt acum doamne. Unele dintre ele, cu urme de copil bezmetic pe față. Mereu în contradicție cu imaginea din oglindă. Sunt un fel de copile pe care trecerea timpului le-a surprins cu un picior agățat de un vis frumos, al unei povești de Frații Grimm. Și pe care conjunctura le-a adus să fie îmbrăcate cu cămăși, în pantofi cu toc, cu părul aranjat și unghiile frumos făcute. Dincolo de astea, încă mai știu sări șotronul. Și le place să alerge prin ploaie.

Băieții. Trec prin viața lor (a fetelor). Uneori insesizabil, alteori, lăsând urme adânci. Rareori, rămân de tot, ca o împlinire a jocurilor din copilărie. E un fel de de-a v-ați ascunselea, cu sentimente și așteptări. Bineînțeles, se folosesc uneori de flori pentru a spune ceva. Diferența față de jocul copilăriei, e că alegerea nu mai e doar a unuia dintre participanți.

Mi se face dor, uneori, de jocuri naive, cu reguli simple. În vârtejul zilelor, ne complicăm singuri alegerile, stările, viețile. Zilele astea am chef să copilăresc puțin. Atât cât să visez frumos.

Așa că hai să ne jucăm. Cu flori, cu fete, cu băieți. Voi îmi dați alegerile în comentarii, eu le divulg aici.

Weekend frumos 🙂

(sursă foto)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s