Concursuri pentru copii și lecții pentru oameni mari

Am ajuns aseară de la Pitești cu dorința clară de vă povesti despre cum a fost la Concursul Național de Poliatlon pentru Copii 11-13 ani. Dorința a rămas în picioare, numai că a fost biruită de oboseala unui weekend lung, începând cu o vineri dansată și veselă și terminând cu ultima probă din concurs, când am crezut că rămân fără voce cel puțin două săptămâni. Fiecare deplasare la un concurs de-a lui frate-miu e prilej de răgușeală, oboseală, nervi întinși și cele mai sincere aplauze și zâmbete pe care le pot oferi.

Anul acesta, din trupa veselă de 7 copii, au mers la Pitești doar cei 3 mușchetari (Mihai, Andrei – Băje, și Gabi – fratello), pentru că fetele deja cu trecut la Juniori și le așteaptă alte provocări. Rezultatul la finalul celor 6 reuniuni a fost locul 8, dintr-un total de 33 de cluburi înscrise din toată țara. Nu vreau să comentez dacă e mult sau prea puțin, ci doar să punctez că cei 3 mândrii copii ai noștri au luptat pentru locul ăsta. De fapt, luptă pentru el în fiecare dimineață când se trezesc la 6 pentru antrenament, în fiecare sâmbătă când nu dorm până când vor, ci se duc tot la antrenament, la fiecare concurs la care urcă (și uneori, coboară) în clasamente.

Am observat, la acest concurs, că ceea ce faci acasă nu e neapărat măsură pentru ceea ce faci atunci când ești sub presiunea unui cronometru oficial. Frate-miu, care a mers destul de bine la antrenamentele din prima lună, a avut o primă probă cu un rezultat destul de slab. Dincolo de acesta, a tras la restul probelor destul încât să se afle, la majoritatea dintre ele, în prima treime a clasamentului. Chiar dacă la final locul lui individual a fost 48 din 77, nu pot decât să fiu mândră că nu s-a lăsat demoralizat de un rezultat prost (după prima reuniune, punctajul lui era cu – și nu cu +). Am văzut cât poate să tragă la proba de fluture (care, de altfel, nu este proba lui forte), pentru a scoate sub 40 de secunde. Sau cât contează încurajările antrenoarei și ale celor din echipă, la 200 metri mixt, când la un moment dat era pe ultimul loc, pentru a trage de el să ajungă pe locul 2 sau 3 în serie, cu o îmbunătățire de câteva secunde a timpului inițial.

Știu că văzute de din afară, toate aceste lucruri par detalii tehnice, lucruri minore, amănunte neimportante. Mai știu destui oameni pentru ca lipsa unei medalii înseamnă că nu ești destul de valoros. Eu știu doar că toți cei 450 de copii prezenți la Pitești (cu aproximație, nu am numărat să văd exact) sunt copii care luptă pentru performanță. Că din cei 77 de băieți de la 13 ani, anul viitor, la juniori, vor ajunge în jur de 60. Știu că lecțiile de voință și de cum se trece peste efort, oboseală, presiunea unui moment important, sunt lecții bune pentru oamenii mari, care se plâng mereu de prea greu și prea mult.

Echipa Petrolul Ploiesti - 13 ani - Băje, Fratallo, Ioana, Mihai

Am învățat la Piteștiul de anul acesta că ierarhiile sunt oricum, numai stabile nu. Că poți avea rezultate excepționale într-un an, sau pe anumite probe, dar poți la fel de bine obosi. Că uneori îți dorești atât de tare să fi primul, încât pierzi această șansă printr-o descalificare, pentru că ai furat startul.

Am învățat, dureros ce-i drept, pentru că protagonistul experienței mi-e copil de suflet și bun prieten al lui frate-miu, că poți pierde podiumul nu pentru că nu mergi bine, ci pentru o greșeală mică, dar care te face să pierzi câteva zecimi de secundă. Asta în condițiile în care favoritul la cursă a fost descalificat. Și că e dovadă pură de voință și ambiție să spui, cu lacrimi în ochi: la concursul viitor o să fac asta.

Am învățat că sportul ăsta, ca probabil orice sport în care investești, crează mici familii. Acum doi ani de zile, frate-miu avea un tricou cu numele lui inscripționat care îi ajungea până la genunchi. Acum, copilul e mai înalt decât mine, tricoul e mic, și m-am amuzat copios atunci când cei patru băieți de la 11 ani (veniți la primul lor național) se refereau la trupa noastră ca la ”ăia mari”. Și m-am bucurat văzând cum se încurajează unii pe alții, cum leagă prietenii, cum împart camere de hotel și seri de nebunii (să nu uităm că sunt totuși copii, pentru care au rămas reale plăceri alergatul prin hotel, jocurile de-a v-ați ascunselea sau plimbatul cu liftul 🙂 ).

Am învățat că și aici, ca oriunde în viață, contează pe cine ai alături. Că sunt antrenori în fel și chip. Unii pentru care fiecare copil e parte din sufletul lui. Alții care țipă până la epuizare. A copiilor, mai mult decât a lor. Că poți motiva pe cineva dintr-un zâmbet, o mustrare bine formulată, un fel de a îi face pe cei care îți sunt sub mână să te respecte. Din punctul meu de vedere, jos pălăria în fața Ioanei, cea care le e antrenoare copiilor de la Ploiești.

Am plecat de la Pitești mândră de frate-miu, de Andrei, de Mihai. Am plecat cu gândul că la vară nu mai ratez concursul de la Brăila, pentru că, dincolo de rezultatele lor, dincolo de oboseala personală, dincolo de planurile pentru viitor, am primit câteva lecții frumoase. Și pentru că, îmi permit să fiu subiectivă până la cer – că doar e blog personal – am încredere în activitatea lui frate-miu. Și știu că, dacă acum doi ani era undeva, pe locul 80, și acum e pe locul 47, fiecare concurs e semn de mers înainte.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră! 🙂

Băje, subsemnata și al ei frate 🙂

Anunțuri

Un gând despre &8222;Concursuri pentru copii și lecții pentru oameni mari&8221;

  1. Felicitari Onutza pentru fratele tau.
    Conteaza foarte mult pentru el sprijinul pe care i-l acorzi, si cred k tu, mai bine decat oricine altcineva stii foarte bine acest lucru.
    Poooop si bafta in continuare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s