Pofta vine din amintiri

Mie când mi-e poftă de ceva comestibil anume, nu mi-e poftă de felul de mâncare respectiv. Pentru că nu știu să explic în cuvinte multe, exemplific 🙂

Dacă mi-e poftă de papanași, sigur mi-e dor de mare. Știu, majoritatea dintre voi asociați papanași cu mersul la munte, sau escapade diverse. Eu îi asociez cu momentul în care am mâncat prima dată (aveam vreo 21 de ani), în Vamă, la Liana. După o fugă subită din București, doar pentru un răsărit, o cafea și amintiții deja papanași. Pofta de ei se asociază cu un strop de nebunie și cu o prietenie frumoasă, chiar dacă azi la timp trecut.

Aceeași poftă de mai sus, a devenit de vreo trei ani, poftă de Sibiu. De nopți atât de tăcute că îți poți auzi gândurile, prima masă la Crama Ileana și o prietenie care de atunci crește frumos.

Pofta de cafea fiartă la ibric vine cu amintiri din copilărie. Nu, nu ale domnului Creangă, ci ale subsemnatei 🙂 Pentru că de când mă știu, bunicul meu râșnea cafea proaspătă în fiecare dimineață, și o pregătea cu drag. Azi, dincolo de vârsta înaintată și de problemele ce au venit o dată cu ea, îi sclipesc ochii de fericire atunci când mergem la el duminica și îi spunem că am bea o cafea. Tabieturile – râșnitul cafelei, ibricul mic de aramă, ceștile cu dungă albastră – au rămas acolo.  E poftă de siguranță, răsfăț, dragoste.

Pofta de vin roșu vine la pachet cu serile de vineri, când ajung la Ploiești și stau la povești cu mama. De fapt, pofta de vin roșu e poftă de istorii spuse în taină, de mici destăinuiri, de apropieri frumoase și relații ce se leagă.

Pofta de cafe frappe este senzație de vacanță cu Siameza. Momente de plimbare, descoperiri turistice, odihnă și soare.

Pofta de clătite e poftă de oameni care să îmi intre în suflet. Mă destăinuiesc oficial aici, că, dincolo de faptul că fac amandine, negrese și tot felul de nebunii prăjuturești (acest cuvânt este unul inventat, cred 🙂 ), nu știu a face clătite. Așa că motivul clătitelor e motiv de adunat oameni pe la mine prin casă, de râsete, de joacă. Mai apoi, mai e poftă de intimitate și descoperire, de emoția unei prime întâlniri, de fugă neașteptată, și se asociază cu Brașovul.

 Mă gândesc că nu sunt caz singular…așa că, vouă de ce vă e poftă? 🙂

Bonus, poză cu poftă de joacă. În ton cu primăvara.

6 gânduri despre &8222;Pofta vine din amintiri&8221;

  1. Ai reusit iarasi sa-mi smulgi lacrimi dar cred ca mai degraba sunt emotii pe care le-am retrait in momentul in care am citit descrierile tale de mai sus si pot sa-ti spun, cu mana pe inima ca imi este pofta de … VIATA!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s