Școli peste hotare (episodul 1)

Din cei aproape 26 de ani de existență ai mei, dacă mă uit spre ieri, sunt puține lucruri despre care să mă întreb cum ar fi fost dacă? Unul dintre ele e legat de studiile în străinătate. Nu am regretat niciun moment facultatea aleasă. Am avut profi faini, am învățat multe lucruri frumoase, am rămas cu oameni lângă mine, și cu o idee despre viitor. Îmi pare doar rău că am aflat prea târziu că mi-ar fi plăcut să studiez etica aplicată și culturile organizaționale, și că nu am fost destul de motivată să caut mai mult. În loc să profit de un târg precum RIUF, am căutat de multe ori singură, ajungând la puncte unde mă blocam.

Dincolo de regretele personale, sunt o groază de oameni care au făcut asta. Și a căror experiență e valoroasă, pentru că poate oferi perspectiva studentului român aflat printre străini, într-un sistem nou de învățământ, cu întâlniri culturale în fel și chip. Unii au ales să rămână acolo, alții să revină. Și pentru că e perioada anului dedicată babelor, mărțișoarelor, și în general, doamnelor și domnițelor, am invitat câteva dintre ele să povestească despre experiența lor.

Cu Dana am fost colegă de liceu. E una dintre cei câțiva buni la număr colegi care au plecat. Culmea, atunci când am dat admiteri, ne-am orientat spre Studii Europene. Ea a rămas la facultatea respectivă, eu m-am îndreptat cu pași vioi spre Filosofie. De la care facultate și specializare am plecat cu destul de multe noțiuni, mai puțin cu unele practice și pragmatice cu adevărat, despre studiile europene. Dana a facut un master pe acesta temă în Olanda, mai exact la Leiden. Cu ce s-a rămas de acolo, citiți mai jos:

Ce mi-a placut si-a fost diferit de ce ma asteptam, a fost lucrul in echipa – impartirea temelor pe grupuri si task-division inauntrul grupului propriu-zis; deasemenea, simulari ale functiilor la care aspiram cu totii – de ex, sunteti consilier al ministrului cutare, scrieti un policy advice sefului despre problema X avand in vedere ultimele noutati – pe teme foarte actuale. 
Sau la istoria integrarii europene – policy advice pentru personaje ale trecutului, cu cercetarea surselor istorice directe (recent declasificate). 
Toate astea te fac sa te simti parte din materia pe care o studiezi, sa nu mai faci distinctie noi – ei. Cred ca asta ar fi o lectie foarte importanta de adus acasa dupa absolvire. 

Pe Alice am cunoscut-o într-o conjunctură cu oameni comuni. A studiat într-o țară a cărei limbă am uneori tendința să o vorbesc în somn, engleza, adică. A stat un an acolo, și s-a întors. Pentru moment, după cum spune chiar ea.

Am terminat un master in media si PR la Newcastle University, Marea Britanie. M-a ajutat prin exemplul de seriozitate cu care trateaza educatia, atitudinea profesionala a profesorilor fata de studenti si chiar prietenia de care au dat dovada cand aveam nevoie de ajutor, faptul ca sunt extrem de deschisi la minte si ca promoveaza valorile bune prin tot ceea ce fac. 

Orasul in sine e unul studentesc, am avut ocazia sa cunosc lume si sa compar nivelul de trai de la noi cu cel de acolo (si sa ma iau cu mainile de cap). Mi s-au parut de-a dreptul dureroase trecerile la viata inapoi acasa, readaptarea la mediul de acasa si intoarcerile acolo, la scoala, ma dadeau peste cap ce-i drept. Acolo erau oportunitati de orice, peste tot. 

Din pacate, insa, singurele bete in roate pe care le-am intampinat au fost cauzate de nationalitatea mea, fiindca nedorind sa platesc pentru a-mi scoate un permis de munca in regim de urgenta, am avut foarte mult de asteptat, am trecut si printr-un refuz si asta – culmea – din cauza birocratiei de la noi ca nu puteam sa fac acolo rost de niste acte decat daca eram aici in persoana sa le ridic, si nu am reusit sa pun mana pe niciun job pe chestia asta, cu toate ca ni se garantau pozitii in diverse companii imediat cum ieseam de pe bancile scolii. 

Acum am permisul, ca nu m-am lasat, dar mi-am dat seama ca industria media e suprasaturata, au o rata a somajului mai mare decat a noastra si singura cale pe care am gasit-o sa lucrez in domeniul pe care m-am pregatit este sa capat experienta aici in Romania, ca apoi sa pornesc cu forte proaspete si un CV ceva mai solid, inapoi in civilizatie. As compara experienta cu un om care nu vede bine, care isi pune ochelari si brusc afla cum arata de fapt lumea, cu toate formele ei clare si bine definite, in loc de imaginile estompate pe care le-am asimilat crezand ca doar asta putem primi de la viata, domeniile noastre de activitate, distractie, samd. 

Marturisesc ca experienta mea de un an in UK mi-a resetat standardele, perspectivele, ceea ce imi doresc de la viata, si mi-a starnit o oarecare revolta cu privire la cum o ducem, ca tineri, in Romania.

Cum poți ști dacă ți se potrivește o facultate, o țară, un sistem? Dacă ești pregătit sau informat destul? Probabil, până ajungi acolo, oricum vor exista mereu întrebări. Important e primul pas pe care îl faci. Iar un târg care adună mai bine de 100 de universități pare a fi locul ideal de a afla mai multe. A afla mai multe despre sistemele educaționale, a găsi modalități de finanțare a cursurilor (sunt ferm convinsă că uneori renunți pentru că ai impresia că nu poți face față financiar), a vedea oferta altora. Până la urmă, poate vrei să studiezi un domeniu adiacent, care nu are mare priză aici, dar care are dedicată o întreagă facultate la ei. Din experiența personală de research, știu că Universitatea Leuven din Belgia avea niște cursuri la care doar visam. Apropo de Belgia, miercuri revin cu o poveste frumoasă de acolo 🙂

Tu ai pleca?

Un gând despre &8222;Școli peste hotare (episodul 1)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s