Martie

Dacă mă întreabă cineva, nu știu cum au fugit primele luni ale anului. Cred că mi-au scăpat pe sub degete sau ceva. Mă pregătesc iar pentru examenul de șofat, ieri am auzit primele păsări, și am zâmbit de cer senin și-atât. La tarabe sunt munți de lalele, la care mă uit ca un copil la vitrina cu prăjituri. Ca un semn bun, am primit de 1 martie nu mai puțin de trei lalele galbene, boboci.

Se întâmplă multe prin jurul meu. Sfârșitul de iarnă a fost marcat de seri fără timp și cu mărțișoare. De dureri și oameni dragi cu probleme. De lucruri mărunte, adunate și dătătoare de dureri de cap. Începutul vine, se pare, cu soluții. Și ca în orice primăvară, răsar la soare nu numai ghiocei, ci și bălării. Zilele astea s-au adunat mai multe tristeți, mai multe dezamăgiri, și mai multe probleme pentru oamenii din jurul meu, încât am hotărât să tac puțin.

Știu doar că afară sunt urme de cer senin. Am o vază cu lalele. Și am văzut azi un ghiocel răsărit prin zăpadă. Pentru mine, e primul pas spre fericire. Optimismul meu (chiar dacă uneori ascuns sub mască de aroganță sau un pic acoperit de nervii unei zile) spune că există, încă, momente frumoase. Uneori, trebuie doar nu să le cauți, ci să le construiești.

Vă doresc o primăvară după inima voastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s