Cu o lopată nu se face primăvară…

…dar cel puțin se poate circula mai ușor.

Fact 1: am crescut la țară. Undeva, la câmp. Atunci când bate vântul, nu-i a bună. Iar astăzi când am vorbit cu bunică-mea la telefon, am aflat că a dat de câteva ori zăpada din curte până la stradă, pentru a avea loc de mers. Mamaie are 86 de ani acum, și e o mână de om. Dar știe că a sta în casă nu e o soluție.

Fact 2: azi am plecat pe la 4 de la birou. O decizie a managementului pentru a putea ajunge în condiții safe acasă. Numai că de la Floreasca la Ștefan cel Mare am făcut un timp dublu pe jos. Pentru că pe trotuare zăpada era la cote înalte. La propriu.

Fact 3: Mă sună mama să îmi povestească de un vecin. Care de bine ce și-a deszăpezit mașina, a blocat alte trei.

Fact 3: Când am ajuns acasă, tanti de vizavi se chinuia să curețe zăpada din fața casei și trotuarul aferent ei. Mi-a adus aminte de mamaie, așa că m-am dus să o întreb dacă are nevoie de o mână de ajutor. Nu vă pot spune cât de fericită a fost. Ba chiar mi-a împrumutat lopata ei, să curăț puțin în fața blocului unde stau. Că lopeți pentru deszăpezit mașini au fost, pentru trotuare și scări, nu.

A fost mult? Puțin? Nu cred că mai contează. A fost ceva. Cam atât cât îmi permite constituția de un metru și-o riglă, și un spate nu tocmai sănătos. Cel puțin mâine o să am încă scări, nu topogan în fața blocului.

E iarnă și ne tot ninge. Unii rămân blocați pe străzi. Alții nu pot ieși din parcare. Pentru pietoni, mersul a devenit o aventură. Mai în glumă, mai în serios, ne denumim pinguini și circulăm ca atare. Așa că, inițiative precum cea a lui Hoinaru (de a da zăpada din fața casei, sau o mână de ajutor celor blocați cu mașinile) sau a lui Ionuț (de a strânge mai mulți oameni, pentru a deszăpezi zona unui spital sau a unei case de bătrâni), fără a mai comenta și a pune zeci de întrebări, mi se pare una bună tare. E pur și simplu semnul că iarna asta  ne poate aduce la punctul în care să facem ceva, nu să ne plângem că nu ne e bine.

O să ziceți că o lopată nu contează. Eu zic să de la o lopată se strâng mai multe. Mai devreme, când curățam în fața blocului, vecinul care deszăpezise până atunci un loc de parcare, a venit să-mi dea o mână de ajutor. Și a zis că o să curețe și dimineață 🙂

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cu o lopată nu se face primăvară…&8221;

  1. Anul asta mi-am cumparat lopata. Trebuia! Imediat ce mi-am cumparat-o, mi-am eliberat un loc de parcare. Imediat ce l-am eliberat, am plecat cu masina sa imi duc fiica la meditatii (e a XII-a) si cand m-am intors, locul era ocupat. In seara asta am facut la fel, dar cu alt loc de parcare; cele vechi sunt acoperite rau de tot. Maine dimineata nu ma duc la serviciu (cod portocala) si iar voi face muschi la zapada! Daca fiecare dintre cei care aveau o masina parcata ar fi facut muschi dand zapada care acoperea locurile de parcare, (si cam toate bordurile din Bucuresti sunt ocupate cu masini) atunci circulatia nu ar mai fi fost blocata. Sa faci pana acasa o ora si ceva, cand de obicei faci 20-25 de minute, nu este un lucru chiar confortabil. Oare masinile care au ramas inzapezite, inainte de asta, se conduceau singure? Eu inclin sa cred ca da! Nu erau oameni la volanele lor, ci masini care ii conduceau pe oameni. Cand masina nu s-a mai putut misca din cauza zapezii, somnambulii nu au putut face nimic. Cand am venit pentru prima oara la serviciu in Bucuresti, mi-am intrebat un coleg (venise vorba) : crezi ca esti constient? „Fireste!” a venit raspunsul lui extrem de repede si apasat! Si nici macar nu este sofer! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s