Călătorii între ieri și necunoscut

Livada cu mango (Robin Bayley, ed. All)

De vreo săptămână încoace, în ciuda vremii nu foarte favorabile, tot visez să îmi iau bagajele și să plec. De la o plimbare la Munchen, la Teo, până la un tur care să cuprindă Viena-Budapesta-Praga. Vise mici. Până una alta, o dată cu cartea despre care vă voi povesti azi, mi-am satisfăcut puțin pofta de plimbare. Și nu pe aici, prin preajmă, ci departe, tocmai spre inima Mexicului.

Livada cu mango este un pretext pentru o călătorie, mai mult decât un loc în sine. Este locul unde o parte din poveștile despre Arthur (străbunicul personajului principal al cărții – nimeni altul decât autorul acesteia – Robin Bayley) se petrec. Aceste povești, spuse cu mult drag de către o bunică care și-a venerat tatăl se lipesc de memoria afectivă a lui Robin.

Decis să plece pe urmele străbunicului său, Robin renunță la o viață confortabilă și pleacă la drum înarmat doar cu un ghid de călătorie folosit de acesta, amintirile despre trecut păstrate prin poveștile ce în fascinaseră atâta vreme și intuiția că aventura acesta îi este ghidată de cel care parcursese aceste traseu cu 100 de ani în urmă.

Ca orice drum, nici al său nu se dovedește simplu. Mai ales când destinația este un sat mic, din Mexic, lângă o fabrică de bumbac. Opririle sale, chiar dacă calculate din timp, nu sunt mereu aceleași planificate. Unele se prelungesc neașteptat de multe, altele aduc în cale oameni deosebiți. Toate experiențele din carte sunt rod al unui neașteptat, al unei întâmplări norocoase, sau pur și simplu bazate pe intuiție. Ai putea crede că nebunia pe care te poartă firul narativ (de la drumul prin Columbia până la întâlnirile cu diverse forțe armate, de la o iubită cu capacitatea de a citi în viitor până la găsirea satului din povești) sunt aproape prea complicate pe a fi rodul unei ficțiuni. Și atunci te lovește evidența că, dincolo de a fi o poveste, Livada cu mango este un drum parcurs în realitate de acest om.

Cred că mare parte din impactul cărții stă tocmai în faptul că este povestită destul de liniar, chiar dacă momente de răscruce sunt câteva. Totul te lasă să vezi un final din ce în ce mai apropiat, fiecare pas te poartă spre descrieri vizuale ale unor peisaje sau situații care sunt, cu siguranță, cel puțin contradictorii pentru un european, devenit brusc subiect de interes, în calitate de gringo. Recunosc, surpriza cărții este descoperirea făcută la punctul final al călătoriei, una surpriză, și care aduce cărții o notă exotică tipică țării care a fost destinația călătoriei – Mexic.

Mi-a plăcut faptul că, din loc în loc, jurnalul de călătorie e întrerupt de poveștile bunicii. Aduc un plus de valoare, și creionează imaginea acelui Arthur – Arturo (în funcție de țara unde stătea) pe care Robin a plecat să o caute. M-a intrigat imaginea personajului principal, extrem de uman. Fără a se dori un erou, acesta are momente de întrebare, căderi, zile mai bune sau mai proaste, ceea ce aduce un plus de realism. M-a fascinat puterea intuiției, așa cum acesta o descoperă, pe măsură ce zona de confort și de securitatea dată de marile orașe, de oamenii cunoscuți, de lucrurile bine planificate dinainte, dispar. M-a încălzit ideea de iubire, vegheată de o mână norocoasă a destinului. Chiar dacă pe alocuri, tristă.

Recomand cu mare căldură Livada cu mango. Mai ales în zilele acestea de frig și cer cenușiu, când ceaiul devine pretext pentru a visa. Eu nu pot decât să le mulțumesc celor de la All că mi-au trimis-o. Până la urmă, evadarea în paginile cărții este un pretext bun pentru fapte bune.

Acestă recenzie face parte din campania vALLuntar, a celor de la editura mai sus menționată. În schimbul ei, cei de la All vor face 15 minute de voluntariat, iar fiecare comentariu va suplimenta perioada de voluntariat cu încă 3 minute. Așa că, fiind la mine acasă, vă provoc: ce cărți v-au purtat prin alte țări? Și dacă ați pleca hai-hui acum, unde și de ce?

Să vă fie cald! 🙂

5 gânduri despre &8222;Călătorii între ieri și necunoscut&8221;

  1. Cartea de la San Michele. Este una din primele carti care m-au purtat pe alte meleaguri, in alta lume…
    Iar daca acum, in aceasta secunda, as putea sa-mi fac bagajelele si sa fug in lume, as fugi undeva unde e cald si soare. Nu neaparat vreme de baie si plaja. Dar macar o briza calduta si vreme de pardesiu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s