Cum poți rata un prânz. Anti-reclamă.

Ne hotărârăm azi la prânz, vreo trei mândre, să mâncăm în oraș. Adicătelea, nu ne luăm mâncare de prin piață sau de la împinge tava și o savurăm în acvariul portocaliu, ci mergem să bem un ceai, o ciocolată caldă, să stăm la povești. Și pentru că totuși era ora prânzului, se preta un sendivș bun la toată ideea astea. Toate bune și frumoase până în acest punct al poveștii.

Cum zona unde lucrăm ne pune la dispoziție câteva locuri de mâncat și puține de stat la povești, am decis ca isprava noastră să se petreacă la o ceainărie-cafenea de peste drum. Randez-vous, pe al său nume (cred că au și site, mi-e lene să caut). O casă mică, drăguță, cu focul arzând în sobă și o ciocolată caldă cu miere și scorțișoară care și-a făcut toți banii. Și un ceai care a făcut-o pe Ramona zen 🙂 Pare ideal, până aici. Și dacă ar fi fost atât, acum aș fi scris un post în care să vă recomand un loc de băut cafeaua în zona Floreasca.

Diferența a făcut-o partea cu mâncatul. Să ne înțelegem: nu e prima dată când am fost la ei. Și tocmai pentru că ne-a plăcut, ne-am întors. Data trecută, mâncasem un sendviș cu pui bun de tot. Cu piept de pui, și legume și așa cum ar trebui să fie. Ne-am decis la un sendviș de pui și unul cu curcan și am așteptat. Și am mai așteptat un pic. Am așteptat cam până când Andreea s-a plictisit de așteptat și a mers după tipul care ne servise. Care tip, printr-o minune, dispăruse. Într-un final, după vreo 40 de minute de așteptări, am primit mâncarea. Un sendviș cu trei felii de piept de pui afumat, o bucată de brânză topită din aceea felie și trei rondele de castravete. Încă unul cu un fel de ruladă-mezel-ceva de curcan, aceeași bucată de brânză topită, și niște roșii feliate.

Să menționez că pe meniu scria că sendvișurile conțin castraveți și roșii. Și că nu am tocmai un cont de mii de euro în bancă pentru a plăti timp pierdut contra unei mese pe care mi-o încropeam cu ce aveam prin frigider? Că dacă azi dai ceva de mâncare (bun) și mâine cu totul altceva (prost) sub același nume de pe meniu, clienții tăi or să devină foști clienți? Că, dacă atunci când pleacă de la tine, un om nu se poate gândi oare cât aș fi așteptat după o porție de paste, nu e în regulă? Sincer, aș fii preferat să-mi spună de zece ori că nu au ingrediente ok. Că s-a stricat frigiderul. Că orice. Așa, mi-aș fi băut liniștită ciocolată și aș fi mers să îmi cumpăr ceva de mâncare din altă parte.

Îmi pare sincer rău de ei. Pentru că era un loc unde chiar mă simțeam bine și mă duceam cu drag. Numai că acum o să mă gândesc dacă laptele pe care mi-l dau nu cumva e lapte praf. Așa că, voi prefera să merg în altă parte pentru povești cu fetele, o cafea sau un ceai. Nu de alta, dar pauza noastră de prânz e de o oră. Și nu văd niciun motiv să o petrec umplându-mă de nervi.

Un gând despre &8222;Cum poți rata un prânz. Anti-reclamă.&8221;

  1. plecase in deplasare sa achizitioneze sandwich-ul de la vreo „covrigarie”. fara jigniri la adresa covrigariilor, ca macar aia ce zic, vand. probabil v-au facut cate o gustarica din pachetelul personal.. din bucata lui de paine… a facut 2 bucati sandwich neinspirat. happened to me too, in za same place.
    TO ZA BE ZA BEST. Sa testam mai des concurenta, zic. Poate schimba si ciocolata intre timp..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s