Închideri în fel și chip

Dacă stă cineva să facă o medie, probabil perioadele cuprinse între 30 ale unei luni și 5 ale lunii următoare sunt cele mai puțin active prin casa virtuală. Nu că nu aș avea idei, dar vorba cuiva, pentru unii distanța între luni se măsoară în distanța dintre închiderile de lună. Bineînțeles, totuși, că nu am de gând să vorbesc despre asta, mai ales acum – la început de weekend 🙂 Care început s-a dovedit plin de râsete, în timp ce ne jucam rolul de pinguini urbani pe traseul spre metrou.

Ci doar așa, îmi trosnise o idee prin mintea mea creață (de când sunt tunsă scurt, părul nu mai e și el creț). La fel cum timpul de muncă mi-l măsor în funcție de închideri, timpul afectiv mi le măsor după diverse cutremurări, când am tăiat sau am adăugat oameni la viața mea.

Nu pot spune niciodată cu certitudine când am cunoscut anumiți oameni, dar pot scrie o poveste despre starea mea din momentul respectiv. Aseară, în timp ce le cântam La mulți ani celor de la Zaduff, am încercat să-mi aduc aminte care și când a fost primul concert al lor la care am fost. Nu știu nici acum exact, știu însă exact cu cine am fost atunci la concert, că m-am îndrăgostit de Omul pădure (piesa 🙂 ), și că am rămas fermecată de grupul de oameni-prieteni strânși în jurul lor. Știu asta, pentru că la puțin timp după, am închis un capitol atât de siropos al vieții mele că azi aproape m-ar leșina (atunci mi se părea doar romanță și poezie frumoasă), și am început să descopăr Bucureștiul.

Îmi măsor gradul de bunăstare sufletească după  oamenii pe care îi știu lângă mine și în care investesc. Fiecare greșeală doare. Că e a lor sau a mea, nici nu mai contează. Sunt momente reparabile, și sunt fire care – o dată ce au fost tăiate – nu se mai leagă nici dacă vrei. La final, zâmbetele și momentele frumoase, sunt cele care atârnă în balanță.

A fost o săptămână în care am închis unele uși. Am rescris unele povești și le-am dat un final fericit. Seara asta, am rămas cu senzația de alb impregnată pe retină și cu sentimentul că e bine să ai ghete călduroase atunci când totul e rece. Cu piesele Maya și Zaduff imprimate pe timpan, și stare de start nou pe care ți-o dă o sesiune de dans cu minunatul corp de balet 🙂 Cu aroma de cafea cu mentă într-un local aproape gol și senzația încrederii împărtășite. Și cu un cuvânt nou inventant: Râzărilă. Varianta personală de Rânjilă, aplicată la personaj urban și cât se poate de real.

Închiderile sunt bune. Chiar dacă neplăcute uneori. Pentru că îți dau posibilitatea unui nou început.

Să fiți cuminți 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s