Final de an cu retrospectivă

Dacă aș sta să adun toate experiențele faine de anul acesta, amestecate cu toate momentele în care mi-am dorit doar să treacă mai repede, aș spune astăzi că a fost un an incredibil pentru mine. A fost, așa cum mi-am dorit, anul poveștilor. Scrise, simțite, uneori strigate. A fost anul Oamenilor și spre final, a devenit anul re-apucării de scris. Aici sau acolo. Dincolo de toate, a fost anul pe care nu simt că îl termin, ci doar că în tot ceea ce s-a legat mai ales în ultimele luni are continuitate și după schimbarea lui 11 în 12.

A fost un an de muncă.

Nu scriu despre job pe blog și nu mă voi apuca acum să fac asta. Cert e că a fost un an la provocărilor la nivelul ăsta, un an extrem de greu uneori și cu momente în care m-am simțit depășită de situații, de timp lipsă, de greșeli. Lucrurile s-au așezat apoi, încet, la locul lor și mă uit înainte cu ceva mai mult optimism.

A fost și anul când am realizat aranjamente florale pentru o nuntă și am văzut ce înseamnă muncă de florăreasă. Dar niciodată aproape nu m-am simțit atât de mulțumită de un rezultat, ca atunci când oamenii care se căsătoreau mi-au mulțumit. Dacă aveți planuri de viitor și nevoie de o mână de ajutor, am realizat din imagini povestea.

A fost un an de scris.

A fost anul în care mi-am dat seama că încă doresc să învăț și să cresc, așa că am pus la cale planul de a scrie despre culturi organizaționale joi de joi. Între timp, Auraș mi-a dat spațiul necesar pe 3ner.ro și anul viitor va fi un an al provocărilor acolo (mulțumesc 🙂 ).

Sunt încă parte din Foreverfolk și nu știți cât de mândră sunt de asta, de faptul că Raluca și Make au avut răbdarea de a aștepta să îmi pun ordine în viață și în timp, că mi-au acordat încrederea lor și că îmi sunt, dincolo de colegi, prieteni.

A fost anul în care un festival care mi-a intrat la suflet, mi-a adus nu numai muzica înapoi, ci și dorința de a scrie. Și nu a fost degeaba, pentru că așa am ajuns să scriu în două luni cam cât în toate celelalte de la începutul anului, să văd că cititorii vin și ei mai des (bun, am susținut mereu că scriu mai mult pentru mine, dar contează când vezi că ajungi să fi citit într-o lună cam de un număr triplu decât luna anterioară 🙂 ), să primesc feed-backuri, să îmi doresc să continui.

A fost un an de călătorii și muzică.

Pentru că sunt două părți din mine fără de care nu aș putea exista. Și care nu ar fi fost posibile fără prieteni dragi care să adauge un plus de valoare momentelor.

Am vizitat Cimitirul Bellu noaptea și a fost pe cât de inedit, pe atât de fain.

Am descoperit Dobrogea de Nord și am rămas fascinată.

Am ajuns în Vamă cu alți oameni și am plimbat o portocală cu noi, apoi cu oameni cunoscuți și m-am întors cu imagini și stări.

M-am îndrăgostit etern și irevocabil de Bucovina.

M-am bucurat ca un copil de invitația de a merge la Bon Jovi  și am savurat un concert așa cum îmi doresc să mai văd, alături de siameză.

Am mers în Piatra Craiului și știu sigur că anul viitor voi strânge câțiva oameni care să dorească un traseu pe creastă.

Am avut vacanță, și nu concediu, pe plajele din Corfu.

Nu pot omite team building-ul inedit și plin de amintiri din Deltă

A fost anul când l-am descoperit pe Leo Iorga  (live) și mi-am adus aminte de plăceri mici și vechi cu note și fum, pășind uneori pe la casa folk-fraților (rămași, dincolo de toate, un mod constat de re-aducere aminte, de copilărie și naivitate, de zâmbet) , dar și cel în care am mers la concert la Bănică Jr, fără a avea regrete de alegerea făcută

A fost un an de sentimente, frumos și uman

Pentru că a fost anul în care am încercat să iau cele mai bune lucruri de lângă mine. De câteva ori am scris despre ele (în special în ultima perioadă), de prea multe ori nu. Uneori, lecții despre mers înainte. Alteori, despre bunici sau concursurile lui frate-miu (unul la care am asistat și eu, altul la finalul căruia am știut că e un învingător).

Deseori, despre surprize plăcute, ca ziua mea. Ca momentul în care m-am mutat singură (chiar dacă nu în casa mea) sau cel în care mi-am adus Crăciunul aici, prin decoruri și prin împărțit de cadouri.

A ieșit un post un pic mai lung decât mă așteptam, probabil dovadă a faptului că a fost un an plin. Ca să înțelegeți cât de plin, vă spun doar că astăzi am învățat să joc ping-pong  (e drept, indoor și în spațiu improvizat) și am pus piciorul pentru prima dată într-un centru spa, la piscină și saună (de altfel, cred că de la asta mi se trage atâta energie pozitivă 🙂 ).

Dincolo de toate, trăgând linia, știu că nu ar fi fost deloc așa fără grupul de oameni care îmi aduc, împart sau fac parte din toate lucrurile frumoase. Familia-din-bucate ( 🙂 ), Raluca și Make, Amalia, Luca, o altă Oana, sau cele mai nou intrate în casa sufletului meu, Bi și Gabi. Pe lângă ei, o altă serie de oameni-cunoscuți-amici care au fost parte la momentele frumoase, cu care am împărțit emoții, locuri sau povești. Vă mulțumesc tuturor.

Iar vouă, celor care îmi vizitați cămara de gânduri, vă doresc să aveți un An Nou pe măsura inimii voastre. În care relele să nu vă doboare (căci ele există pretutindeni), în care lucrurile bune să vă dea puteri magice, și în care să prețuiți fiecare moment de frumos. Dincolo de toate, să iubiți și să fiți iubiți!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Final de an cu retrospectivă&8221;

    • Multumesc mult. Am vazut ca tu deja ti-ai facut planurile, iti doresc sa ti se indeplineasca in totalitate si sa te regasesti, asa cum ti-ai propus. Sanatate sa fie, restul…le vedem pe parcurs 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s