Cronică de ne-fan

Am fost aseară la concert Ștefan Banică Jr. Da, nenea ăla cu Geta și chiuveta și cu papșiaripioare (cu variantă papșiciocănele – inside folkfrate joke 🙂 ). Și același care de vreo zece ani încoace a vândut câteva mii de bilete la concertele de Crăciun de la Sala Palatului. Nu mă pot numi fan la acestui domn, cu toate că trebuie să recunosc că are vreo două piese de corason care m-au prins, dar cum Mama-din-bucate merita cadou frumos, și cum acum vreo patru ani ne-am distrat copios la același concert, am zis…hai să vedem ce și cum.

Acum, fan sau ne-fan, o dată ce vezi un astfel de concert nu poți decât spune: Bravo, mă! Este evident faptul că este un show gândit cap-coadă, de la începutul anunțat prin stație mai e doar un minut până când va începe spectacolul și numărătoarea inversă, până la partea de final când cam toată lumea din sală țopăie printre scaune. Este evident că se muncește serios la orice detaliu, dacă vezi câtă coordonare au oamenii ăia din trupa de balet, cât de mișto sunt puși în evidență în diverse momente fie instrumentiștii din Rock-an-Roll Band (unde cântă unii dintre cei mai buni artiști din România, precum Nicu Patoi sau Raul Kusak) sau cei din grupul vocal, cât de frumos știe omul ăla de cântă să se joace cu publicul, cât de bine gândite sunt proiecțiile din spatele scenei și câtă energie are să cânte 2 ore non-stop live, fără a suna prost. Și nu cântă doar balade 🙂

Mi-a plăcut faptul că omul ăsta e conștient că nu lucrează singur. Și că și-a prezentat colegii în cel mai inedit mod cu putință. Adică prezentând realizările lor în ultimii 10 ani. Și nu realizări profesionale, ci la fiecare nume prezentat, am văzut o poză cu copiii respectivilor. Mi-a plăcut faptul că știe că nu doar cei din față îl ajută, ci și cei fără al căror nume nu e cunoscut, dar fac greul muncii realizării unui spectacol aproape monstru precum e acesta. Și i-a prezentat și pe ei. Mi-a plăcut momentul de pauză în care am văzut un filmuleț de vreo 5 minute din back-stage și cu povestea concertelor. În care oamenii au fost sinceri și au povestit cum e să realizezi un concert care se dorește la un rang cât mai înalt, într-o sală care totuși nu oferă prea multe opțiuni.

Nu o să fac o cronică a pieselor cântate. Pe cam toate le-am auzit cel puțin o dată la radio sau pe la tv. În schimb, trebuie marcate și momentele „altfel”. Cele care până și pe mine au reușit să mă fac să zâmbesc, să am o lacrimă, să îmi facă pielea de găină. În ordinea inversă a impactului:

(3) duetul cu Andra – chiar dacă sună răutăcios, mi-a rămas cel mai mult în cap faptul că Andra arată bine după naștere și a avut o rochie de mare efect; de cântat au cântat frumos, dar parcă a lipsit ceva

(2) momentul de gospel – un Amazing grace inceput de Bănică și continuat de o tanti negresă cu o voce…cum numai ele, tantiile negrese, pot avea. Nu am notat cum o cheamă, și Google nu știe încă, dar tot ce pot spune e că avea femeia asta un volum și un mod de a transmite piesa care m-a fermecat. A fost distractivă și trecerea de pe ritmurile de gospel pe ritmuri de muzică moldovenească (dovadă a faptului că dacă Bănică se plictisește de rock and roll poate începe să cânte lăutărească). Oricum, fain moment, mișto alegere de a aduce pe cineva pentru care gospelul e undeva, infiltrat în sânge, și multă energie transmisă. Așa cum trebuia să și fie.

(3). Mădălina Lefter. Fata care a cântat alături de Anastacia și Oliva Newton John și orchestra de la Viena. Până la cei 12 ani ai ei. Fără cuvinte pentru a descrie vocea și momentul. Cu siguranță, cel mai bun al serii.

Concluzii: chiar și pentru un ne-fan concertele-spectacol al lui Bănică Jr. s-au dovedit a fi o lecție despre ce înseamnă un show. Din punctul meu de vedere, în momentul de față, la nivel local, este cel mai bun show pe care la care am asistat. Și da, e de văzut. Măcar o dată, pentru a putea apoi discuta despre el nu cu glumele de rigoare pe seama personajului principal al spectacolului, ci pe baza a ceea ce se întâmplă în sală și, mai ales, pe scenă.

2 gânduri despre &8222;Cronică de ne-fan&8221;

  1. Un ne-fan este binevoitor, iar cronica este foarte frumoasa! Un fan este mult mai incisiv, desi unii ar putea fi (si sunt) de alta parere! El isi doreste ca cel pe care il admira sa devina desavarsit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s