Ce-ar fi să….NU?

Unii oameni cred că dacă spun Nu sunt slabi. Eu am ajuns la concluzia că a spune Nu e dovadă de om puternic și care știe exact ce și cât poate duce la un moment dat. Bine, la asta au contribuit și niște oameni înțelegători și experiența de om căruia i se spune Da, pentru ca în ultimul moment să se trezească cu un mare Nu.

E adevărat, e greu să spui Nu. Mai ales dacă în contextul respectiv se află o activitate care îți face plăcere sau niște oameni de care ești legat în vreun fel. Dar poate e o zi în care vrei să fii doar tu cu tine, și cu siguranță fața ta tristă și plictisită nu o să bucure pe nimeni. Sau poate pur și simplu ai altceva prioritar în momentul respectiv și atunci a spune Da înseamnă încă ceva pe o lista lungă de things to do, și are toate șansele să devină ceva făcut la repezeală, sau chiar deloc.

Nu am văzut pe nimeni murind pentru că la un moment dat au zis Nu. Dar am văzut oameni obosiți și frustrați pentru că au spus de prea multe ori Da. Am avut și eu momente în care am fost așa. În care am crezut că pot face vreo 1001 (plus/minus 3) lucruri în același timp. Rezultatul a fost că am dezamăgit niște oameni, iar eu am ajuns la stadiul în care tot ce îmi doream era să mă închid în casă vreo trei luni de zile și să respir. Și cam atât.

Cam tot atunci am înțeles că nu îmi cere nimeni să fac tot. Pentru că fiecare dintre noi avem limitele noastre a cât putem duce. Da, sunt cazuri în care indiferent de cât de rău îmi e, cât de obosită sunt sau orice alt plan am, voi spune Da. Dar cazurile acestea sunt limitate, atât ca oameni, cât și ca situații posibile. În rest, dacă știu că nu pot face ceva la un moment dat mi se pare de bun simț să spun Nu. Bineînțeles, explicând de ce și eventual găsind un alt moment în care poate face.

Același principiu se aplică (sau ar trebui) aplicat și la job. Să ridice mâna sus cine nu a trecut nici măcar o dată prin situația în care avea și niște mailuri la care să răspundă, și vreo 2-3 deadline-uri, și cel puțin un telefon care suna în jur. Acum, luând-o logic, în orice ordine ai lua lucrurile, există riscul ca cineva să fie nemulțumit. Riscul și mai mare e să crezi că poți face în mod real toate lucrurile în așa fel încât să mulțumești pe toată lumea. Cred că e mai simplu să recunoști atunci când ești supra-aglomerat și să propui un alt moment pentru rezolvarea unei situații, decât să spui Da, și să rezolvi oricum peste trei zile.

Cred sincer că dacă am învăța să spunem și să acceptăm negările ca fiind niște situații absolut firești, am reuși să fim puțin mai zâmbitori. Și nu am mai merge în fiecare dimineață de parcă toată lume ne-ar sta așezată între omoplați. Pentru mine, a spune și Nu din când în când e o lecție asumată, pe care încerc să o pun în practică. Sper să vă fie și vouă de folos 🙂

(cred că dacă joia e zi de cultură organizațională, o să transform începutul de săptămână – fie duminică, fie luni – în zi de sfaturi practice pentru supraviețuire cu nervi intacți 🙂 )

Să aveți o săptămână frumoasă.

2 gânduri despre &8222;Ce-ar fi să….NU?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s