Copilarie, cultura organizationala, traininguri si planuri

Eu cand eram mica nu mi-am dorit sa ma fac doctorita sau profesoara. Bine, mi-am dorit la un moment dat sa ma fac croitoareasa, dar asta e de inteles din moment ce am crescut in atelierul de croitorie al bunicului si printre problele de rochii de ocazie copiate din reviste germane ale bunica-mii (si inca imi doresc o masina de cusut si timp sa ma joc cu materialele). Trecand peste asta, eu mi-am dorit sa scriu. Ba la un moment dat visam ca dau la Jurnalism. Am ajuns la Filosofie printr-o intamplare fericita, si nu am regretat niciun moment.

Mai apoi, lucrand cu copiii, si mai apoi cu instructorii, la exploratori, ducandu-ma prin tabere si ajutand la diverse seminarii, mi-am dat seama ca imi place sa vorbesc cu ceilalti, ca nu ma deranjeaza o noapte nedormita pentru a face un training sa fie asa cum il vreau eu, si ca unele din cele mai faine momente au fost cele in care am primit macar un feedback pozitiv in urma activitatilor creeate.

Cand am crescut putin (ca varsta, sa ne intelegem, ca 1.58 am din clasa a 9-a), adica prin facultate, am ajuns prin nu stiu ce intamplare (norocoasa ?) la un seminar despre culturi organizationale. Adica scheletele alea conceptuale in jurul carora o afacere se poate construi si creste, pentru ca iau in calcul felul in care oamenii intractioneaza, idei si valori comune, precum si modalitatile de lucru ale respectivei organizatii (care poate fi business, ong sau o institutie oarecare).

Mai apoi, am inceput sa studiez etica aplicata. Un fel de struto-camila a filosofiei (pentru ca pleaca de la filosofie si se termina in economie), pe care toata lumea o lua in deradere acum ceva vreme si care acum e la rang inalt pentru ca e monopolizata de printesa cunoscuta sub numele de CSR (corporate social responsability – aka responsabilitate sociala corporatista). Atunci am invatat cum se scrie un cod etic adecvat, cum poti studia problemele de comportament ce apar intr-o organizatie si cum poti implementa principii prin traininguri.

Asa am ajuns eu sa termin facultatea cu o lucrare stufoasa (din care totusi scosesem cateva pagini bune) cu nume pompos (ceva gen Trainingul etic in contexul creeri de culturi organizationale), cu un job in domeniu administrativ si doua pasini : culturile organizationale si trainingurile.

Pasiuni care au ramas in urma, pentru ca am discutat cu cativa oameni care mi-au spus : da, e frumos ce zici tu acolo…numai ca in Romania nu se poate. Pentru ca nu mentalitate, nu oameni, nu dorinta, nu…nu…nu. Un pic cam multi de nu pentru gustul berbecului din mine.

La un moment dat ma gandeam sa fac un site dedicat. Inca mai am ideea asta, structura lui si un om care sa il faca. Mi se parea atunci ca totusi nu as avea energia necesara sa investesc. Numai ca acum, la un an si ceva mai bine de cand visam cum voi ajunge sa fac traininguri, si cum voi explica oamenilor despre imporanta alegerii cuvintelor in transmiterea mesajelor, mi-am dat seama ca am inceput sa uit. Concepte, modele, de ce-uri. Si nu vreau. Pentru ca imi doresc sa fac asta la un moment dat. Pentru ca imi e frica de plafonare mai mult decat orice. Si pentru ca, oricat de tare as uita cate ceva, ma lovesc zilnic de situatii care merita analizate.

Asa ca, pana cand voi deveni un mare trainer si voi ajunge sa explic coerent de ce e important ca mai ales pe o piata emergenta cum e Romania din multe puncte de vedere sa investesti in oameni care sa functioneze dupa aceleasi reguli si principii (chiar daca asta implica niste costuri), m-am hotarat sa va prezint in fiecare joi un articol despre pasiunile mele : culturi organizationale, traininguri, etc. Daca mai apar si alte idei in timpul saptamanii, probabil le voi extinde. Daca nu…nu 🙂

Si promit ca in primul articol serios sa va explic ce mama ei e aia o cultura organizationala 🙂

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Copilarie, cultura organizationala, traininguri si planuri&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s