Delta in viteza unui weekend

Am facut-o si pe-asta. 6 ore si mai bine din Bucuresti, pana hat, pe malul Dunarii, la Mahmudia. Nu singura, bineinteles. Cu oamenii cu care anul trecut am impartit Parisul (si cativa noi, ca doar a trecut un an), si alturi de care am scris povesti aici si aici. Doar ca de data asta, pozele au aparut inaintea povestii.

M-a intrebat cineva acum vreo cinci minute cum a fost. Raspunsuri posibile. Si toate la fel de adevarate:

1. Asa cum trebuie. Cu nebunie cat se cuvine (destula pentru o baie in piscina la 5 dimineata), cu somn in minus (asa cum se intampla cand orele sunt putine si esti colectionar de amintiri frumoase, ca mine), cu ras si destindere din plin (fie ca a fost vorba de karaoke la miez de noapte sau de pescuit).

2. Culoare. Verde. Si albastru. Caci vremea a tinut cu noi, si cerul ne-a fost perfect senin. Iar Delta e toata verde, cu atatea nuante subtile ca te pierzi privind spre ele. Si pare sa se intinda mereu dincolo de orizont. Iar verdele frunzelor de nufar, spart de alb sau galben de floare rara, imi va ramane imagine draga. La fel pasarile aciuate pe ici pe colo. Imaginea fugitiva a unui pelican (cred ca e imortalizat totusi pe o poza). Egretele. Pisicile intinse la soare. Oamenii care isi zambesc atunci cand se intersecteaza pe canale, si isi fac cu mana in semn de salut. Imagini mici si romantioase. Raman macar putin asa. Acestea sunt momentele in care mi-am lasat capul pe marginea barcii, si am visat vreo cinci minute cu ochii deschisi spre un cer luminos. Destul cat sa am o parte de Delta aproape de suflet.

Reflexii

3. Amuzant, incitant, inedit. Ca atunci cand seara de karaoke incepe cand tu inca te balacesti in piscina si canti cu parul ud. Heeeeiii, heeeeiiii, what’s going on?  Ca atunci cand razi in hohote intr-o salupa in plina viteza. Sau cand barca cu fete (preponderet cu fete, ca sa fim sinceri pana la capat) e agatata de alta barca. La propiu agatata. Momentele in care se prind pesti. Mini-pesti, de fapt. De catre fetele care nu prea le au cu pescuitul. Saritul pe valuri sau intrecerea regizata intre salupe. Viteza. Oamenii care isi fac poze de pe o barca pe alta sau comunica prin semne.

Speed mood

Sunt primele raspunsuri care mi-au venit in minte. Amalgam. O fii fost iesire scurta, drumul lung, dar pentru mine a fost suficient. O serie de ore care au adunat o serie de stari. Mi-a fost bine, si stiu ca nu numai mie mi-a fost asa. Am fost toti un pic altfel decat suntem in fiecare zi si ne-a fost frumos asa. Zic eu…:)

Imagine de pe balcon, cu subsemnata 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s