Oameni constanti

Si ma gandesc acum nu la oamenii care raman constanti in temperamente, actiuni, sau fizionomii. Sau poate doar putin la ei. Ci la oamenii care raman constanti in viata fiecaruia, de-a lungul unei treceri de timp oarecare. Unii avem grupuri de prieteni pe care le tinem ca atare de prin liceu, altii de prin facultate. Altii ne-am schimbat oamenii din jur o data cu pielea anilor ce au trecut. De exemplu, eu am ramas tare buna prietena din liceu cu Nevasta care e mai mica decat mine, si acum e la Iasi. Iar din facultate…am ramas prietena o bucata de timp relativ lung cu M, care nu imi era nici coleg, nici vecin de camin. Si cu Luka, ca era in grupa cu Nevasta mai sus mentionata.

Revenind la constanta oamenilor: am avut o clasa destul de faina in liceu, care a devenit mai faina cu trecerea timpului. Si de departe, cativa din fostii colegi de clasami-au ramas printre cele mai constante prezente. Gratie Laurei si Danei (plecate prin zari mai civilizate) care tin sa ne scoata din casa cu fiecare aterizare a lor prin locuri natale, am reusit de bine, de rau, sa ne vedem macar o data pe an (deseori, reuniunile au fost mai dese, subsemnata a lipsit de la catalog in n motive).

Prin urmare, ne-am strans cati si cum s-a putut (vreo 10 la numar), intr-o minunata seara de sambata in metropola Baicoi. La un gratar, cateva feluri de bauturi (si cu alcool, si fara, fiecare dupa spor si chef), la povesti. Si-am aflat despre experienta indiana, despre planuri, am discutat mai in gluma mai in serios despre relatii in fel si chip, ne-am adus aminte, am pus pe tava informatii despre cei in lipsa (nu am barfit, da?). Si ma gandeam eu asa, ca dincolo de toate diferentele dintre noi, oamenii astia au ramas constanti in preajma mea. Chiar daca intre timp am devenit mai mult sau mai putin corporatisti (unii), chiar daca ne-am schimbat culoarea si lungimea parului (altii) sau casele, de fiecare data cand m-am vazut cu ei (fie partial in formula de acum, fie in alte formule) am simtit ca mediul familiar din cei patru ani caragialisti nu s-a pierdut.

Si e bine sa constati, intr-o lume in care toate se invart pe dos, planurile tale devin mereu alte altora, si valorile devin din ce in ce mai volubile, ca exista prezente constante. Pentru mine, numele lor e genric MY OLD GANG 🙂 (prietenii stiu de ce). Iar cand la pachet cu ei vine guacamole, chipsuri, mojito-home-made, si cateva ore bune de simtit bine, totul devine clar. 🙂

M-am chinuit sa nu fac postul lacrimogen, sa nu dau din casa, si sa creez o imagine faina. Nu stiu ce a iesit, dar intelegi voi. Sper 🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s