Clipe de bine

Viața nu este despre frustrări, dureri de cap, inimi frânte sau goluri în suflet. Sau cel puțin nu vreau să-mi fie așa. Căci toți ne plângem de vremea prea caldă (sau prea rece – depinde de sezon), de volumul de muncă, de cheful de concediu (mai ales când la 5 din10 emailuri trimise primești mesaj de out of office), de lipsa banilor, a unei jumătăți pe pernă sau cu care să îți împarți inima. Și da, și eu fac asta, uneori aici, pe blog, alteori în particular. Aproape că nici nu mai contează cum.

Viața este despre a descoperi clipele care te fac să zâmbești. Ca atunci când după ce încerci să suni de câteva ori, și renunți, și ești sunat înapoi. Ca atunci când te zbați, și renunți, și soluțiile apar. Până și inima prinde drag de dragoste nu atunci când îți plângi singurătatea, ci atunci când e pregătită. Să dea, și să primească.

Am spus săptămâna trecută La mulți ani de două ori. Unui om care m-a crescut de mică, și unui om care m-a maturizat fără să vrea. Bunicul meu drag a împlinit 80 de ani. I-am ales o cămașă nouă, și o cravată asortată, pentru a putea merge sâmbătă la biserică. Am rămas mută când l-am văzut făcându-și singur nodul, chiar dacă mâinile îl ascultă azi greu, și m-am chinuit juma de zi să îl conving să facă o poză cu mine. Nu a vrut, abia am reușit să fur un colt de zâmbet pe furiș. A meritat efortul. Pentru că am crescut răsfățată de el, chiar dacă de multe ori vorbele îi erau categorice (îi sunt și acum), și firea încăpățânată. E bine atunci când poți răsfăța la rândul tău.

Am dormit în patul din camera cu pereți puțin verzi. Și am mâncat ardei umpluți cu orez și salată de vinete făcută de mama. Am citit împreună cu frate-miu, am făcut planuri cu mama. E bine atunci când poți redeveni copil, indiferent de vârstă.

Am stat câteva ore din noapte în piața Nord, la o florărie. Am văzut cum se umplu aranjamentele florale și am făcut o lumânare de nuntă. Am privit, am luat lecții, am exersat, nici nu am simțit trecerea timpului. E bine atunci când cineva are încredere. E bine atunci când înveți ceva nou.

Am fost la un concert în Ploiești. Al unor oameni pe care i-am ascultat de multe ori, niciodată la mine acasă. Am zâmbit mult. E bine atunci când ai prieteni aproape.

Da, sufăr de doruri, de dileme existențiale, de melancolii, de tristeți provinciale, vorba pohetului. Dar uneori e bine să și(-ți) pui întrebări. Chiar dacă fără răspuns.

La tine cum e bine?

Colt de zambet de bunic

Tort aniversar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s