Un motiv

Deseori, scriu pentru mine. Uneori, scriu direcţionat, şi mai de fiecare dată altcineva decât direcţia se simte. Din când în când, oamenii se bucură că scriu, şi câţiva dintre ei mă împing mai departe.

Ieri, când am deschis mailul, cineva mi-a scris că a visat cu ochii deschişi răsfoind prin bucătăria mea virtuală. Şi în semn de drag, îmi va trimite o carte. M-am bucurat, exact ca atunci când m-am bucurat văzând că de la 50 de vizitatori pe lună, ajunsesem la 50 pe zi. Ştiu, bloggerii serioşi ar râde de asemenea trafic. Pentru mine a însemnat atunci ceva. Aşa cum înseamnă ceva faptul că am reînceput să mă descopăr în faţa paginii albe.

Şi mulţumesc pentru că m-aţi bătut la cap. Şi că mi-aţi dat momente frumoase de povestit. Sau trăiri care trebuie descrise. Mai bune, sau mai rele, aşa cum sunt în viaţă.

Am reînceput să scriu, să citesc, să ascult muzică. Şi mai ales, redescopăr plăcerea de cunoaşte oameni, de a mă plimba în parc, de a fii a mea şi pentru mine.

Azi am văzut că au trecut trei ani. Şi încă mai scriu. Un motiv să continui e că relaţia cu blogul tinde să devină cea mai stabilă relaţie din viaţa mea, exceptându-le pe cea cu Nevasta din Iaşi şi Siameza din Bucureşti. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s