Prima Vamă

(că ştiu eu sigur că vor urma şi altele).

Sunt un om al plimbărilor. Lungi, multe, cu oameni vechi şi oameni noi. Şi cred că cineva sus a auzit cum am ţipat la lună şi stele după o ieşire la mare săptămâna trecută, că prea frumos s-au legat lucrurile vineri după masă. Şi am plecat, ca un copil fericit. Vama rămâne aşa cum o descriam anul trecut. Dragă pentru momentele ei, pentru oamenii din jur.

A fost cu puţine cuvinte, ci cu stări (şi când spun că a fost aşa e la propriu am martori care credeau că dorm pentru că tăcusem mai mult de  minute 🙂 ).

Boleroul e tot la răsărit pe plajă, chiar şi printre ochii între-deschişi.

Efectul Placebo funcţionează (asta nu am cum să o uit :)).

Portocalele pot prinde viaţă cu ajutorul unui creion şi se pot plimba lângă tine. La plecare, rămân pe o balustradă, să privească valurile.

Drum pe jos până în 2 Mai şi suit pe stânci şi strâns de cochilii de melc şi pietre. . .  (apropo de 2 Mai, Micul Golf a ajuns loc al fitzelor de Pro Tv şi mi-a lăsat aşa, un gust puţin amar).

Oameni noi şi faini şi plini de viaţă.

Degete în nisip, înot în apă un pic rece, dansat nebun în noapte.

Stare de duminică, ora 4 după-amiaza, din Suff. Cu o toropeală faină, zâmbete, linişte.

Îmi era dor, şi mi-a fost drag.

A fost un weekend despre limite şi depăşitul lor. Şi a fost bine că a fost aşa, căci eu m-am trezit azi dimineaţă zâmbind.

Peste două săptămâni preconizez o nouă abordare 🙂

Să fiţi senini!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s