Momente

Există un timp, între momentul în care inima îţi e frântă şi cel în care eşti gata să zbori, în care îţi vine doar să taci. Să priveşti vieţile altora cum trec pe lângă tine galopant, scriind poveşti în mintea prea obosită pentru a le mai aşterne pe hârtie. Şi să trăieşti fiecare moment frumos cu intensitatea unei trăiri unice, căci atunci e timpul când gândurile tale ţi se dăruie cu totul.

Dimineţile sunt răcoroase şi ameţite. O săptămână de trezit la 5 jumătate, presiunea de a face lucrurile cu trebuie şi cum se doreşte, totul într-un timp definit, pot creea ceaţă în mintea cuiva. În a mea cel puţin, reuşesc. Dar drumul spre metrou e mult mai liniştit atunci, iar florile de mâna-maicii-domnului emană un miros ce poate să te facă să zâmbeşti toată ziua. De-asta merită atenţia la detalii. La fel cum a zâmbi, chiar şi atunci când îţi vine să urli şi să pleci apoi în lumea largă, poate genera o stare de măcar puţin mai bine.

Există momente de fel şi chip, prinse în ramă, pentru a putea să găseşti puterea de a o lua mereu de la capăt. Zâmbetul prietenei mele siameze, chiar văzut în fuga amândorura, îţi poate aduce aminte că există oameni frumoşi şi mai ales, aproape. O pereche de pantaloni albi de in te fac să te gândeşti la soare şi la concediul ce va veni curând. Faptul că poţi găsi resurse să stai să faci research pe net pe tema aranjamentelor florale şi decoraţiunilor de nunţi îţi poate demonstra că încă există pasiunea de a face lucruri în tine, şi nu numai omul care munceşte până la epuizare. A lui sau a celorlaţi. Curajul de a scrie un mail la miez de noapte, chiar dacă îl ştii deja fără răspuns, te face să îţi aduci aminte de copilul pus pe şotii din tine.

Există momente şi momente în timpul pe care îl petreci între momentul în care inima ţi-a fost frântă şi cel în care eşti pregătit să zbori din nou. Şi poţi vedea că plouă şi e înnorat, sau poţi vedea că e soare. Sau poţi, fără a-ţi mai pune zeci de întrebări, să taci şi să te bucuri.

(poza reprezintă casa copilăriei şi mereu Acasă al meu. Pentru că azi a fost momentul în care m-am simţit etern copil atunci când bunica mea m-a întrebat: „Mamă, dar tu ai mâncat astăzi?”)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s