Recomandare de film: Whale Rider

Ştiu că de obicei eram experta recomandărilor de carte.  De ajuns să vă spun că am citit Colierul reginei al lui Dumas, că seara mă relaxez cu Castelul Pălărierului, iar în metrou citesc Fructele mâniei (asta pentru că era un clasic pe care nu l-am citit), ca să înțelegeți că sunt în perioada clasico-romanțioasă de redescoperire. În plus de asta, după serile de alergat (am de gând să vă scriu zilele astea câteva ceva pe temă), tare simt nevoia de o ceva mai altfel. Aşa că am întrebat în stânga şi dreapta şi am strâns o listă de vreo 15 filme faine, dar în jurul cărora nu s-a făcut mare tam-tam. La filme am mers pe principiul invers al cărţilor: vreau să descopăr, nu să re-descopăr.

Whale rider nu are actori pe care îi vezi în revistele de mondenităţi. Nu are crime, urmări, poveşti de dragoste alambicate şi care se termină mereu la fel. Are în schimb ceea ce are nevoie un film, din punctul meu de vedere: o poveste de spus, chipuri şi momente care rămân întipărite, şi o acţiune care te ţine treaz. Şi dincolo de toate, transmite emoţii reale, pentru că tot ceea ce vezi e jucat sincer.

Scurt pe doi, pentru a nu strica povestea decoperirii de către voi înşivă. Se ia o comunitate restrânsă de oameni, aranjaţi într-un mod tribal, funcţionând în baza legendelor strămoşilor şi a cutumelor vechi de sute de ani. Cutume care susţin că liderul este prin excelenţă primul născut de parte bărbătească. A fii fată nu pare o mare realizare, iar atunci când eşti fata care a supravieţuit unui geamăn băiat la naştere, iar bunicul tău este liderul, totul devine de 10 ori mai greu. Pentru că Paikea (personajul principal al filmului) este un copil crecut sub semnul lui Nu. Fără a fii nici pe departe tipul de copil frumos pe care îl regăseşti de obicei în alte tipuri de filme, Pai are trăsăturile copilului crescut într-un mediu închis: un chip maturizat un pic mai devreme, o privire sinceră, o gândire puternică pentru că simte că dincolo de dragostea oferită de bunicul ei există şi semne de îndoială. Dar are şi puterea de a încerca să schimbe lucrurile. Calcă unele tradiţii nu din rea-voinţă, ci pentru că are înscrisă undeva ideea că şi ea e un prim-născut. Şi mai ales luptă, aceptându-şi în totalitate descendeţa, învăţând lecţiile sacre vechi, fiind susţinută de o bunică care se dovedeşte a fii singura capabilă să spună Nu în faţa bunicului.

Whale Rider este o lecţie simplă de viaţă. Momentul primei confruntări dintre Koro şi Pai, privirele dure şi reci ale lui Koro, cântecul aceluiaşi la miez de noapte pentru a chema zeii, discursul printre lacrimi al fetei la festivitatea şcolară sunt cel puţin câteva din momentele care te pun pe gânduri. Iar ultimele 10-15 minute din film sunt impresionante fără a putea exprima prin cuvinte tot amestecul de senzaţii transmise.

Recomand filmul pentru că este despre viaţă. Dar este şi despre credinţă, despre spiritualitate şi despre depăşirea limitelor umane. Este despre puterea de a crede, și despre forța inocenței unui copil. Și dincolo de asta, îl recomand pentru că transmite emoții simple și vii. Într-o lume adâncită în complicarea a orice, agasantă prin zgomot și dedicată stresului și plantațiilor, e bine să ți se aducă aminte că lucrurile simple și firele re-înnodate de sfoară te pot face să fii mai bun.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s