Poveşti din criptele Bucureştilor (2)

Am terminat cu promenada aproape mondenă (la cât popor era acolo) prin cimitir, şi am plecat spre muzeul de Artă Contemporană. Am ajuns, am văzut coada, am plecat mai departe. Muzeul de istorie. Că doar fuse adusă în ţară ultima dintre brăţările dacice. Şi intrăm noi, ne aruncăm un pic ochii pe diversele ce se aflau pe acolo…şi constatăm că brăţările dacice nu sunt. Se pare că la Noaptea Muzeelor se selectează obiectele de arătat, lucru oarecum de înţeles dacă luăm în considerare că obiectele astea trebuie ţinute într-un mediu anume, şi nu tocmai de înţeles când scoţi din colecţia muzeului (care între noi fie vorba nu este una extrem de mare) una din mărcile sale. Mă mir că au lăsat Cloşca şi puii de aur. Nici aici nu putea să lipsească momentul: „uite, mamă, unde sunt.” Aşa că tânăra doamnă mireasă, care face poze pe trepte cu tot puhoiul de lume (şi murdăria aferentă), cu tarabele unde găseai de la ojă la cicolată de casă şi tricouri imprimate stupid, nu m-a mirat cu nimic. Cu toate că nu am înţeles părinţii care la 12 noaptea chinuiau copii obosiţi la cozi interminabile. Fraţilor, intrarea pentru copii la muzee e gratuită şi un bilet pentru voi nu e nici pe departe o avere..aşa că puteţi merge în orice altă zi, fără să supuneţi copilul oboselii, statului la coadă şi ajunsului cu acasă în cap cu ideea cu muzeele sunt un loc al groazei.

Am pornit la pas pe Victoriei, având în cap Muzeul de Artă şi Observatorul. La Artă, coadă de nedescris…la Observator era târziu să ajungem, aşa că ne-am oprit la George Enescu. Unde, spre surpriza mea plăcută, am fost întâmpinaţi de o tanti simpatică care ne-a zâmbit şi ne-a dat câte o foaie cu istoria locului. În camera mare din faţă, o sală de concerte în miniatură, cu tavan pictat superb şi o lucrătură fina de tot pe coloane, se cânta. Oamenii fie stăteau jos, fie se plimbau liniştiţi prin camere sau pe la balcon. A fost, de departe, cel mai civilizat loc pe care l-am văzut aseară. În plus, de-a dreptul impresionantă casa, picturile, modul în care se combinau toate elementele de arhitectură. Îmi propun să merg într-un weekend pentru a afla mai multe.

Şi cum deja picioarele noastre erau în grevă, ne-am îndreptat spre centrul vechi. Bineînteles, şi aici la fel de aglomerat ca în tot Bucureştiul, chiar şi la ore trecute de trei. Ne-am strecurat la o masă cu scaune confortabile şi am savurat un pahar de vin, continuând depănarea de poveşti.

Bună dimineaţa, deci! 🙂

Note to myself:  (1) de luat o dată aparatul şi mers în Bellu ziua, la plimbare cu cineva drag (aştept amatori); (2)de mers la George Enescu; (3) la anul: Bellu rămâne în listă, plimbările nocturne şi vinul rămân, dar nu mai încerc niciun muzeu 🙂

Anunțuri

Un gând despre &8222;Poveşti din criptele Bucureştilor (2)&8221;

  1. Am aflat unde erau bratarile, ca v-am bazait la cap toata seara cu bratarile alea. Le-au dus la Alba Iulia, sa se bucure si ochii alora de aurul dacilor:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s