Lunea de poezie (III)

Uneori, nu e nevoie de cuvinte complicate pentru a expune idei mărețe. Și nu e nevoie de tone de cuvinte înșirate pentru a găsi esența lucrurilor. De cele mai multe ori, doar mințile geniale ale celor precum Blaga vor ști să îți înglobeze tratate de filosofie în câteva versuri. Azi e despre căutări. Despre vieți care țipă în noi sau ne sufocă. Despre căutarea unui Eu mereu compus la trecut, mereu privind spre mâine. Azi e despre lucruri simple pe care le pierdem…și la urma urmei, azi e despre Mâine.

Liniște

Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud

cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoșii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin să-și trăiască mai departe
în noi
viața netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie – suflete,-n ce piept îţi vei cânta
și tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric – dorul sugrumat
și frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

(Lucian Blaga)

Să fiți buni și iertători. Măcar în săptămâna asta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s