Lunea de poezie (II)

Imi e greu tare să găsesc o poezie potrivită cu starea de azi. Ați simțit vreodată că poți pluti? Eu mi-am tăiat și reconstruit aripile în mod constant (la fel și părul) în ultimii doi-poate trei ani de zile. și am ajuns sa învăț să mă iubesc pentru că sunt, la fel cum am învățat ca Oamenii frumoși sunt daruri și trebuie iubiți și protejați. Am avut o zi de naștere frumoasă, am trecut în trei zile prin soare , vânt, furtună, ploi și ninsoare…destul cât aproape pentru un an. Și totuși, am zâmbit mereu. Am învățat că e mai bine să spui decât să taci, chiar dacă uneori răspunsurile vin tardiv. Iar azi, mi-a zambit soarele printre nori când cineva mi-a spus că a zâmbit si mai zâmbește din când în când din pricina mea. Nu îmi propun mai nimic spectaculos pentru anul care îmi e în față. Doar să cresc și să cred în continuare. Să mă bucur de Moment, de Om, de Iubire. In toate formele lor posibile. Și să încerc să transmit un pic de zâmbet mai departe. Chiar și atunci când pare un pic cam greu. Sau poate tocmai atunci?

Vă doresc să vă recâștigați sufletul și zambetele de copii. Pentru că, vorba lui Blaga (parafrazată, ce-i drept), fără inocență ești ca și un mort. Să trăiți Viața din plin, că așa se cade!

Cine moare (Pablo Neruda)

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.
Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.
Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi…


Anunțuri

Un gând despre &8222;Lunea de poezie (II)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s