Primăvara pe bicicletă

După cum bine știți, una dintre realizările de anul trecut a fost achiziționarea unei minunate bicilete, cu scopul de mă plimba, relaxa și mai ales scăpa de celulita lasată de cele câteva kilograme date jos în ultimii ani.

Astăzi am făcut primul drum cu ea din noua casă până la muncă, mai ales că săraca a fost închisă de prin noiembrie între patru pereți. Habar n-am câți kilometrii sunt din Dristor în Floreasca, cert e că drumul ajunge la 35-40 de minute, în condiții de mers lejer (nu prea e indicat să ajung lac de sudoare pe târmămul corporatist). M-a amuzat copios dimineața faptul că de la intersecția cu Macul din Dristor până la cea dintre Mihai Bravu și Iancului am avut companion de drum o Toyota Rav4. El demara în forţă la semafor, apoi ajungea primul la următorul semafor. Eu mă strecuram printre maşini şi ajungeam paralel cu el când era aproape verde. Bineînţeles, la un moment dat s-a prins, şi l-a pocnit râsul în maşină.

Tot din categoria de mai mare râsul: la Obor opţiunile mele sunt…una singură. Să fac rondul de acolo, că nu sunt kamikaze să o iau prin pasaj. Ei bine, în rondul respectiv, o minunată maşină de poliţie. Mă încadrez eu frumos pe banda de mijloc pentru a merge pe unde doream şi aştept verdele. Nenea poliţistul se uită la mine, se uită pe trotuar şi vine cu pas ferm: „Dar, vai, domnişoară, de ce circulaţi pe carosabil?” (eu credeam că mă ia la rost ca nu am casca sau mai ştiu eu ce). „Păi pe unde vreţi să circul?”. La care el, arătându-mi victorios trotuarul: „Pă acolo…unde-i banda de biciclelete”. Eu să pic pe jos. Banda respectivă de biciclete are vreo 10 metri şi e paralelă cu parcul de lângă magazinul Obor şi…ghici ce?…se opreşte fix în gardul dintre trotuar şi rond. Iar răspuns zâmbind că bicicleta mea nu are propietatea de a trece prin garduri şi am plecat, pentru că era verde şi riscam să dea maşinile peste mine.

La întoarcere a fost şi mai frumos. Am mers încet (nu de alta, dar am mers în şir constant de maşini din Ştefan cel Mare până aproape de casă), dar oricum nu cred că am depăşit 40 de minute. Momentan, o să pun totuşi bicla de o parte, mergând azi cu ea am constatat tot felul de zgomote, aşa că merită o plimbare la service şi în plus mi-am propus achiziţionarea de far/stop/benzi reflectorizante. Cei de la Veloteca m-au convins (prin faptul că sunt aproape de mine, au program sâmbăta şi un site bine pus la punct). După ce fac programarea şi vizita, vă spun ce şi cum.

În altă ordine de idei, a venit primăvara. Cică se apropie ploile, vedeţi să nu cădeţi în depresii şi astenii (pentru astea există mereu cărţi bune, oameni frumoşi, concerte faine). Şi aştept cu drag plimbări programate sau mai puţin programate, prima ieşire la munte, prima palma scufundată în mare. Până una alta, mă duc să mă relaxez la un concert.

V-am pupat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s