Povesti grecesti – Thassos 2010

Se face ca o data, sa tot fi trecut un an de atunci, o stimabila domnisoara (adica eu) impreauna cu sufletul ei geaman in forma siamezica (adica R), isi propuneau ca in anul ce vine sa cucereasca lumea. Cu zambetele lor pline de viata, cu vorbe de duh si chef de explorat, se face ca dupa un an de zile cele doua (care intre timp mai gasisera niste puncte simetrice prin existentele lor) au zis : acum si aici. Unde acum a insemnat 19.09.2010 si aici a insemnat insula Thassos (Grecia).

Si am purces asa, la miez de noapte, dupa furtunoasa escapada pariziana, spre tara plina de legende si de unde zica-se ca s-ar trage leaganul omenirii. Ca o fi sau nu asa, nu stiu a spune, dar stiu ca mi-as dori ca lumea din jur sa semene cu Grecia asa cum am cunoscut-o eu.

Pentru ca ea ne-a intampinat cu mare senina (stiu, cerul e senin in genere, dar la ei si marea e doar o oglinda a cerului), cu pescarusi zburand in jurul nostru si o insula mica. Nu chiar mica, mica – caci in jurul ei am descoperit o comoara de minuni.

Ce e drept, in Thassos e greu sa nu gasesti comori. Fie sub forma imaginilor cu apa turcoaz ce iti raman intiparite pe retina multa vreme, fie sub forma linistii ce iti patrunde prin toti porii si care iti da asa..o senzatie de parca plutesti in permanenta, fie sub forma oamenilor mereu zambitori si amabili care iti ies in cale. Si una peste alta, cum sa nu gasesti comori intr-o insula al carei drum masoara 100 km (de jur imprejur) si care are in perimetrul sau plantatii cat vezi cu ochii de maslini (si cand te plictisesti de maslini, dai de pinii care produc mierea de mana de pin – o specialitate locala care am inteles ca prin alte locuri nu se fabrica), mine de aur si argint (la propriu) sau exploatari de marmura alba de lux. Cireasa de pe tort este, in mod evident, turismul.

Si apoi cum sa nu iti placa sa fii turista plecata in explorarea tarmului grecesc, cand patronii tavernelor te asteapta zambind, cu mancare buna si vin limpede de productie interna. Cand mai mereu se gaseste cineva sa intoarca gatul dupa asa mandrete de fete, si sa te faca sa iti creasca inima in piept de bine ce te simti in piele ta ce capata nuante aramii. Cand apa e limpede si inotul o placere. Si apusul iti mangaie parca inima.

Amintiri pe scurt : un sat de munte cu stradute inguste si case albe ; gustul de mar si mirosul de pepene ; inotul in apa adanca in timpul croazierei (inclusiv Raluca mea cu vesta de salvare), zacutul in sezlong ; inelul cel frumos gasit in bijuteria Iris de aceeasi Raluca ; fetele de la Tutti Frutti (zambitoare, dragute, care fac frappe adevarat si cat se poate de romance). Ar mai fi ? Poate ca da.

Pot spune doar ca anul asta Grecia imi ramane dincolo de poveste, o frumoasa imagine in harta amintirilor mele.

PS : acest post se dedica cu drag Ralucai. Cu multumiri aferente.

Si cateva poze

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s