Povesti pariziene I

A fost o data ca niciodata un mail care anunta un teambuilding la Paris. Am zis „Da” cu zambetul de buze, si dupa planificari intense, cautari de rochii si o noapte aproape pierduta facand si refacand bagajul, m-am prezentat la intalnirea de pe aeroport. Gasca vesela era acolo, cu baietii toti in stil men-in-black, si noi cinci domnite inconjurate de dumnealor.

Prima imbarcare. Primul zbor cu avionul. Nu le descriu. Am avut ceva emotii, dar in comparatie cu alti oameni trebuie sa recunosc nebunia si senzatia placuta a cerului albastru. Mi-a placut cu avionul, din fericire nici turbulentele nu ne-au suparat.

Primele impresii pe teritoriu strain. Un aeroport mare. Foarte mare. Si noi la alta poarta decat autocarul. Strazi multe, si intortocheate, strada pe sub aeroport in drum spre iesire, sosea de centura cu multe benzi. Cartiere de birouri si suburbii pasinice, cu oameni la terase in pauza de pranz (era deja ora 1 cand ajunsesem). Multe bicilete si scutere. Foarte multe bicilete si scutere. Am aflat mai apoi ca cele doua mijloace de trasnport sunt favoritele parizienilor.

Hotel. Trei stele, pe o straduta aflata la 3 minute de Arcul de Triumf. Camera nu foarte mare, dar cu un aer clasic, curata si cel mai fain sifonier posibil. Geamuri mari, cu vedere la curtea interioara si implicit la camerele vecinilor. Motiv pentru care am tinut draperia trasa timp de trei zile. Si pentru ca tot era devreme, si aveam doua ore la dispozitie pana la urmatoarea plecare, am plecat la colindat. Pe stradute mici, si cu masini parcate una langa alta. Pe langa terase cochete si patiserii cu promisiuni culinare incantatoare. Am gasit si o piata pe una din stradute, cu tarabe pe o parte si alta. O piata unde gaseasi toate fructele de mare posibile si imposibile, ciuperci enorme, capsuni parfumate si cam tot ce iti putea trece prin gand. M-a dus cu gandul un pic la Piata Obor din cauza aglomeratiei, numai ca totul intr-o varianta de vis. Varianta cu vanzatori zambitori, si alimente diverse si proaspete, printre cladiri vechi si cer senin. Surprinzator de senin, as spune.

Asa am inceput sa descopar Parisul prin ochii mei de povestitor. Nu, nu pot avea pretentia ca am cunoscut Parisul. A fost doar asa, un amant de weekend care m-a lasat cuvinte din cauza frumusetii. Si care nu m-a lasat niciun moment sa il vad cu totul, ci doar sa ma bucur.

Maine, daca WordPressul merge cum trebuie, in timp ce eu voi fi in drum spre tari mai calda (Grecia adica) veti descoperi restul povestii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s